„In criza, am avut clienti, intr-adevar nu foarte numerosi, care din cauza ca nu reuseau sa definitiveze investitiile din imobiliare, au fost nevoiti sa renunte la anumite obiecte de arta din colectii pentru a-si continua constructiile„, a declarat Luminita Ghildus, directoarea casei de licitatii GolArt.
De ce s-a dovedit rentabila o vanzare a unui obiect de arta chiar si in criza? „Chiar daca a fost criza, preturile s-au mentinut si chiar au crescut pentru lucrarile foarte bune ale unor pictori consacrati”, a mai spus Ghildus.
Chiar daca preturile obiectelor de arta nu au scazut in aceasta perioada, sumele pentru care arta romaneasca se vinde sunt foarte mici, comparativ cu sumele investite in zona de real-estate.
Cele mai mari preturi in cadrul unei licitatii sunt de ordinul zecilor de mii de euro, rar ajungandu-se la peste 100.000 euro.
Sumele nu sunt foarte mari, insa atunci cand esti blocat din punct de vedere financiar, orice suma cash iti poate cumpara exact timpul de care ai nevoie.
Cum arata piata de arta locala
„Piata noastra inca nu a ajuns la o maturitate a preturilor. Preturile artei romanesti, comparativ cu alte tari din fostul bloc comunist, nu au crescut foarte mult in ultimii ani, dar asta si pentru ca aceste opere nici nu au circulat o buna perioada de timp”, a spus Luminita Ghildus. Ea a adaugat ca daca in perioada 2006-2007 colectionarii cheltuiau sume frumoase pe arta, odata cu criza acestia au devenit mai retinuti.
Pe piata locala se vinde aproape integral doar arta romaneasca, fiind foarte rare ocaziile cand ajung la vanzare lucrari de arta universala. „O lucrare de arta universala nu s-ar putea vinde la pretul corect aici, pentru ca nu avem cumparatori care sa investeasca in aceste lucrari, iar daca sunt, acestia merg la marile case de licitatii internationale”, a precizat directoarea casei de licitatii Goldart.
[img=711]Luminita Ghildus[/img]
Arta romaneasca incepe sa apara din ce in ce mai des la licitatiile din strainatate
Daca operele de arta universala nu ajung prea des in Romania, arta romaneasca incepe sa fie din ce in ce mai prezenta la licitatiile din strainatate. „Noi suntem acum foarte prezenti pe site-urile international cum ar fi artprice.com de unde primim informatii referitoare la toate tranzactiile cu arta romaneasca la nivel global”, spune directoarea GoldArt.
Sunt din ce in ce mai multi colectionari straini sau romani care incep sa isi scoata la vanzare lucrarile. Ei observa ca acestea incep sa aiba un pret mai bun. Astfel, lucrari de Nicolae Grigorescu, Lucian Gricorescu, Natalia Dumitrescu sau, mai putin, Pallady, apar la vanzare in tari ca Franta, Italia, Olanda sau Danemarca. Colectionarii au vazut ca aceste obiecte de arta, care anterior costau circa 500-600 euro, acum valoareaza cateva mii de euro, a explicat Ghildus.
„Spre exemplu, la casa de licitatii Drouot din Franta s-a vandut la licitatie un portret de Tuculescu cu 17.000 euro, pret de neconceput in Franta in urma cativa ani, pentru acest pictor”, spune Luminita Ghildus.
„Uneori trebuie sa le explici ca nu toate tablourile lui Tonitza au acelasi pret”
Cat de dificil este sa vinzi arta in Romania? Potrivit directoarei Gold Art, cel mai dificil aspect al vanzarilor de arta este obtinerea lucrarilor de calitate. „Atunci cand ai lucrari bune, ai si clienti. In aria noastra de activitate nu exista o fidelizare a clientului. Acesta se duce la casa de licitatii unde gaseste operele care il intereseaza”, spune Luminita Ghildus.
Cat dureaza si cum se negociaza pentru a obtine o lucrare de arta? Negocierile cu proprietarii care ar dori sa isi vanda colectiile de arta pot dura si peste jumatate de an. Acesta este cazul a doua colectii de arta pentru care GoldArt este in negociere.
„Evaluarea, expertizarea si deplasarile la fata locului se fac pe cheltuiala noastra. La final vom vedea daca ne vor alege pe noi sau nu. Cu proprietarii celor doua colectii am inceput sa negociem in urma cu peste jumatate de an si inca nu am semnat contractul de punere in licitatie”, spune Luminita Ghildus.
Toti proprietarii vor sa obtina cat mai multi bani pe lucrarile ofertate si uneori nu inteleg ca doua opere de arta ale aceluiasi pictor pot avea preturi diferite, sau ca un pret mare de evaluare poate duce la nelicitarea acelei lucrari.
„Ii intereseaza sa obtina un pret de evaluare cat mai mare, ceea ce nu este neaparat bine, pentru ca pret mare de inceput poate duce la o lipsa de interes. Cine a facut meseria asta poate sa faca orice, este una dintre cele mnai grele si ai nevoie de nervi foarte tari”, a declarat Ghildus.
O casa de licitatii are cheltuieli lunare destul de mari. „Pentru a-mi acoperi cheltuielile lunare trebuie sa vand suficient de mult, astfel incat din comision sa obtin minim 20.000 euro”, spune directoarea GoldArt.
„Investitorii si oamenii de afaceri care sunt pe piata nu stiu daca se mai pot baza pe aceleasi venituri si mai taie din lista de cumparaturi. Din constructii, spre exemplu, au ramas foarte putini colectionari interesati de achizitii”, spune reprezentanta GoldArt, companie care are cateva sute de colectionari in baza de date.
Casa de licitatii GoldArt a inregistrat o cifra de afaceri de peste 1 mil. euro anul trecut si este una dintre cele mai importante companii din acest domeniu de pe piata bucuresteana alaturi de Alis, Artmark sau Pogany.
Business-ul a demarat in 1997 ca galerie de arta si din 2008 s-a extins si in domeniul licitatiilor publice. Chiar daca GoldArt a fost infiintata in 1997, familia Ghildus a deschis primele galerii de arta in 1992 in cadrul hotelului Sofitel.