Danemarca-Egipt-Tunisia-Romania: Traseul unui nomad francez in business

Francezul Marc Rigonat este in Romania din 2008. A venit aici pentru a prelua managementul Siatrom, companie fondata de tatal sau. Siatrom era subcontractata de giganti telecom care aveau nevoie de spatii si logistica pentru instalarea antenelor radio.

Compania fusese creata in 1997 de tatal sau si timp de 10 ani a fost gestionata de un management independent.

„Siatrom era moarta cand am ajuns aici. Avea un singur client, Vodafone, un manager si un angajat. Nu avea niciun fel de activitate. Am preluat conducerea imediat, fara niciun fel de dificultati. Am reluat contactul cu clientul existent si am incercat sa reiau munca”, spune Rigonat.

Insa a stopat activitatea pentru ca „in acest domeniu clientul devine prea exigent cu preturile si cu calitatea muncii. Nu poti sa faci treaba buna cu bani putini si din scurt. Nu ai cum sa negociezi contractarea unui teren cu primaria intr-o saptamana. Trebuie sa treci printr-o licitatie publica care dureaza luni de zile. Din cauza asta am avut penalitati peste penalitati”, explica francezul.

Compania exista in continuare, dar detine Cofee Store, linie de business care opereaza cafeneaua Old Town, situata pe Smardan, in centrul vechi al Capitalei.

A ales sa ramana in Romania pentru ca ii place tara, sistemul fiscal din Romania, si stie ca barurile, situate in locatii optime si cu angajatii potriviti, nu prea se intalnesc cu criza.

„In Franta, muncesti ca sa iti platesti impozitele. Si aici platesti, dar mult mai putin”, spune antreprenorul.

A mai avut si un motiv puternic, personal, pentru a ramane aici. „Mama e romanca. Am vazut Romania prima data acum 4 ani, timp de o saptamana. Am avut timp doar sa vizitez Calea Victoriei. Sa spunem ca acum vreau sa imi dau seama de ce Bucurestiul este Micul Paris”, spune Rigonat, zambind.

In Old Town Cafe a investit 50.000 euro, bani pe care se asteapta sa ii recupereze in maxim 1 an si jumatate, interval in care spera sa intre si pe profit. Cu o conditie: „sa nu se schimbe iar sistemul fiscal”.

A deschis cafeneaua in urma cu 4 luni, in mijlocul crizei. „In acest domeniu, nu am de ce sa-mi fie teama. Oamenii au nevoie de relaxare, cu criza sau fara criza. Simt nevoia sa iasa din casa, sa discute, sa se de-streseze. De aceea am ales sa intru in business-ul asta. Singurul lucru care m-a speriat a fost faptul ca nu stiam exact cum functioneaza sistemul fiscal, legislatia. In fiecare zi descopar legi noi, care ma surprind”.

Le urmeaza pe toate, ca la carte? „Daca as lua toate legile ca atare si nu as gasi si alte solutii, bineinteles, tot legale, prin care sa mai ocolesc sistemul, mi-as recupera investitia in 5 sau 7 ani, nu intr-un an si jumatate”, zambeste omul de afaceri.

Inainte de a veni in Romania a lucrat cu tot felul de oameni, in Franta, Danemarca, Egipt sau Tunisia. Are incredere in romani, si le acorda incredere in functie de ce si cum cer. Vrea, in schimb, onestitate.

„Daca apare vreo problema, as vrea fiu informat, am nevoie de oameni deschisi, care comunica. Pentru mine acesta este singurul mod in care pot lucra corect, am nevoie de feedback-ul lor. Daca au curajul si onestitatea sa imi spuna inclusiv ce greseli au facut, atunci da, incep sa am incredere”.

Primul job l-a avut la 14 ani, in vacante. Facea curatenie in birourile companiei tatalui sau.

„Faceam cu schimbul: o saptamana din vacanta eram liber sa fac ce vreau, o saptamana munceam. Asa am primit primul meu salariu, era minimul pe economie. Pentru ca aveam mai putin de 16 ani, tatal meu a trebuit sa faca rost de autorizatie care sa-mi permita sa lucrez”, spune Marc Rigonat.

A facut „curatenie generala” in firma familiei pana la 16 ani, dupa care a inceput sa lucreze, tot in vacante, pe santier.

„Nici acolo nu am scapat de curatenie”, glumeste Rigonat. „Dar, in principal, trebuia sa supervizez ceilalti angajati si sa raportez mai departe greselile. Problema era ca daca greseau, ma penaliza si pe mine. La inceput, nu ma placeau foarte tare Ma priveau ca pe baiatul sefului. Ceva mai tarziu si-au dat seama ca ar trebui sa isi faca treaba bine, ca sa ma primeasca si pe mine ai mei in casa”, povesteste razand omul de afaceri.

La 20 de ani si-a incetat studiile ca sa plece in Danemarca. A lucrat tot pentru tatal sau. Instala cabluri pentru antene telecom, a invatat totul, de a lucra cu electricitatea, pana la instalare, conectare sau verificarea semnalului. Abia dupa acesti pasi, a intrat pe zona de achizitii.

„Trebuia sa caut si sa contractez zona in care se puteau instala antene in numele France Telecom. Gaseam 2-3 terenuri, contractam 1 sau 2, trebuia sa negociez pretul chiriei, cu cat mai mici posibil, sa obtin toate autorizatiile administrative”, explica Rigonat.

Aceleasi servicii le-a oferit si pentru Vodafone in Romania, inainte de a-si reprofila business-ul.

„Faceam aceleasi lucruri zi de zi, aceiasi oameni. Nu cred ca o sa ma mai intorc in domeniul asta vreodata. E un job foarte intens, necesita mult efort. Inainte era mai usor de facut pentru ca si legile erau mai permisive. O sa dau ca exemplu legea care vizeaza protectia consumatorilor de radiatiile undelor telecom. Nu mai ai voie sa instalezi antene in orase. Risc sa pierd prea mult timp incercand sa gasesc locatii potrivite, si in final, sa fiu refuzat pentru ca pretul cerut este prea ridicat”, spune Rigonat.

Dupa experienta din Danemarca, unde a stat 1 an, s-a intors in Franta, la Lyon. Dar nici acolo nu a stat prea mult, preferand Egiptul. A lucrat in Cairo pentru Orascom, un gigant in domeniul constructiilor, care isi dorea sa intre si in telecomunicatii. Insa nici in Egipt nu a stat mai mult de 1 an.

„Nu mi-a placut atat de tare Cairo. Din pacate m-am lovit de o mentalitate mult diferita de a mea. Oamenii nu aveau o problema pentru ca eram francez, european, ci pentru ca nu eram musulman”, explica Marc Rigonat.

A mai facut o escala in Franta, la Bordeaux, dupa care a plecat in Tunisia, tot pentru un job in telecomunicatii.

A mers din tara in tara, din job in job, iar acum este in Romania. Pentru cat timp, nu stie sigur. Deja este aici de peste 2 ani, si crede ca ar mai sta vreo 5. Inca nu a obosit.

„Cand eram mic, tatal meu nu era niciodata acasa. Tot timpul pleca in delegatii. Am decis sa lucrez cu el ca sa il cunosc. S-a transformat intr-un stil de viata, il simt si ca pe o continuitate in munca. M-a ajutat sa invat si sa vad locuri, oameni, sa cunosc mentalitati. Si nu fugitiv, ca in vacanta, cand te duci intr-un hotel, un ghid iti arata doar locurile frumoase si dupa aia te duci acasa. Am vrut sa cunosc realitatea fiecarui loc”.

Un singur lucru stie cu siguranta: nu va mai lucra pentru altcineva niciodata.

„E greu dupa ce incepi sa lucrezi de unul singur, pentru interesul tau sau al familiei, sa incepi sa lucrezi pentru altcineva. In principal mi-e teama de situatia in care as face ceva, pentru binele companiei, si nu as fi inteles. Sa respect reguli cu care poate nu as fi de acord. Nu vreau asta”, conchide Rigonat.