Piersic Jr. despre compromisurile artistilor: Daca am nevoie de banii aia, exista o posibilitate foarte mare sa ma prostituez

Are 41 de ani, dar ii dai undeva pe la 30-35. Alura rebela, usor neglijenta: par lung, strans la spate, din care-i scapa o suvita. E gata de discutie, nu inainte de a-si aprinde tigara din coltul gurii.
[quote]Actorul care joaca in reclame obtine o relaxare financiara care poate dura cateva luni. E un pret ok platit in favoarea artei[/quote]
Povesteste usor nostalgic depre primul salariu incasat la Teatrul Mic, in 1991, prins in agrafe langa o hartie pe care era scrisa suma si numele,

„La primul salariu, am simtit ceva ciudat in celule. Un soi de mandrie, nu reusesc sa imi amintesc exact senzatia. Nu era o suma consistenta, era un salariu de incepator, de actor de mana a treia”, spune Piersic Junior, printre doua fumuri de tigara.

Timpurile s-au schimbat radical in 19 ani, iar banii cu siguranta, nu mai sunt aceiasi, situatie pe care actorul o subliniaza cu un caz concret: cel mai recent casting la care a fost chemat de HBO.

„Am fost chemat la un casting pentru un serial produs de HBO. Si nu e rau, ‘In Treatment’ se numeste. Este o productie autohtona, dupa un format preluat. Productia era departe de a fi un sitcom sau o chestie compromitatoare, dar nu ne-am inteles la bani. Nu am sa spun exact cat mi-au oferit, dar eu am cerut dublu, si atunci probabil ca am iesit din carti automat. Cu toate ca m-am inteles foarte bine cu regizorii, deja ma stiau”, povesteste Piersic Junior.

Pana una alta, cand ai un copil, lucrurile se schimba radical, iar in viata lui „Florinel”, cum il alinta majoritatea celor care ii „populeaza” viata, exista o fetita, Sonia, de 4 ani.

„Exista si o posibilitate, foarte mare, ca daca voi avea nevoie de banii aia, sa ma prostituez pe bune. Asta nu inseamna neaparat sa fac un videoclip pentru un manelist. Dar daca 20% din proiectul care mi se propune este interesant, si o sa il accept, atunci da, pana la urma banii vor fi adevaratul motiv pentru care as zice ‘da, pot sa lucrez pe materialul asta'”.

Actorii se vand ieftin in Romania, spune Piersic Junior. Motiv pentru care nu condamna nici marile nume de scena care se implica in proiecte mai mult sau mai putin indoielnice.

„Nu mai condamn, de fapt, nu i-am condamnat niciodata pe oamenii care joaca in telenovele sau fac tot felul de chestii de genul asta. Personal, nu am primit nicio oferta in acest gen. Nu stiu daca m-as gandi sau nu de doua ori daca as face-o, dar, in momentul in care ai un copil, lucrurile se schimba radical. De multe ori nu mai stai la indoiala si zici ‘da, fac chestia asta”.
[quote]Taica-miu a castigat foarte multi bani la chestia aia jenanta cu zaharul[/quote]
In telenovele nu este sigur ca ar juca, in schimb intr-un serial de genul „La Urgenta”, produs de TVR, in care a detinut si un rol principal, s-ar mai implica.

„Muncesti la un episod o saptamana in loc de o zi, dar satisfactiile sunt mai mari, si poti sa te uiti la chestia aia. La o telenovela nu m-as uita, doar nu-s dement. Nu cred in produsul asta din cauza unui amanunt tehnic pe care lumea nu il intelege: apropierea dintre o telenovela si un reportaj sau un documentar este atat de mare ca imagine, ca raceala a imaginii, incat eu nu reusesc sa cred pe nimeni in telenovela, oricat de mare actor ar fi”, explica Piersic Junior.

E un lucru pur subiectiv, care tine de o incercare de a pastra in memorie doar imaginile care definesc realmente un artist.

„Eu stiu ca Adrian Pintea a fost un actor mare si l-am iubit, mi-a fost profesor. Dar nu m-am uitat la el in telenovela, din respect pentru el. La fel, e bine sa mai apara Adrian Pintea, a aparut Gheorghe Dinica, tot felul de actori. Refuz sa ii vad in telenovela. E absurd. Dupa aceea am nevoie imediat sa vad un film in care erau convingatori, ca sa imi sterg impresia proasta”.

De ce e bine, totusi, sa apari in proiecte usoare? Pentru ca actorii romani nu stiu sa se vanda, si nici nu au un agent care sa o faca in locul lor.

„E necesar pentru un actor sa aiba un agent, atata vreme cat isi asuma riscul de a fi refuzat din start tocmai pentru ca are un agent. O firma care vrea sa il angajeze, o casa de productie care face un proiect, s-ar putea sa il evite tocmai pentru faptul ca nu vrea sa poarte negocieri cu un agent. In mod normal, lucrurile asa ar trebui sa stea. Dar cine isi permite sa plateasca un manager? Mie mi se pare ca un agent ar trebui platit foarte bine. Mergand pana la 50% din onorariul pe care il primeste actorul”.
[quote]Un agent ar trebui platit foarte bine. Mergand pana la 50% din onorariul pe care il primeste actorul[/quote]
De altfel, Piersic Junior este, informal, agentul tatalui sau.

„Eu sunt managerul indirect al tatalui meu, exista si cineva mai dur decat mine. Cine vrea sa il foloseasca in ceva vorbeste cu mine initial, iar eu iau legatura cu altcineva, o persoana foarte apropiata lui, dar un pic mai intangibila, care are si cunostinte juridice, pregatirea, informatiile necesare pentru a accepta sau nu un proiect. Mai conteaza si faptul ca il iubeste pe taica-miu, vrea sa ii fie bine financiar, dar evita sa il bage intr-o chestie care l-ar putea consuma inutil”.

Daca ar fi avut Florin Piersic Senior un agent de la inceputul carierei, lucrurile ar fi fost total diferit pentru el, remarca fiul.

„Asta s-ar fi putut intampla inainte ca eu sa fiu pe lume. Intr-un moment in care el a fost la un festival, cred ca la Cannes. Era foarte tanar. Cand plecau romanii la turnee in afara, exista mereu un om care era ‘ochiul si timpanul’. Din ce stiu eu, in cazul respectiv, ochiul si timpanul a fost Sergiu Nicolaescu. Si taica-miu, fiind mult mai tanar si extrem de naiv, a primit o oferta de ramane acolo. Evident ca nu avea cum sa o onoreze, pentru ca era foarte legat de locurile astea, de anumite femei. Dar chestia asta nu l-a impiedicat sa se sfatuiasca cu Nicolaescu”, povesteste zambind Juniorul, si tine sa precizeze, razand „Daca e o sa o vezi din afara, e chiar o scena buna dintr-un film, e comica. Iar Nicolaescu i-a zis ‘lasa, stai linistit, ce-ti trebuie tie asta’.

Intr-un moment ca acela, daca ar fi reusit sa nu se mai intoarca in tara, sa-si sune din cand in cand parintii, sa se multumeasca cu atat, destinul lui Florin Piersic Senior ar fi fost altul.

„Nu am idee daca ar fi putut sa faca acelasi soi de stand-up in alta limba. Nu mi-l imaginez. Dar in filme, onorariile lui ar fi fost cu totul altele”, spune Piersic Junior.

Oricat de mare grija ar avea de proiecte tatalui sau, nu toate ies, din pacate. O intamplare care l-a dezamagit profund pe Piersic Junior a fost aparitia tatalui sau in spotul pentru brandul de zahar Lemarco.

„Taica-miu a castigat foarte multi bani la chestia aia jenanta cu zaharul. Eu sunt prieten cu clientul, care si-a dorit foarte mult paralela zahar alb: Piersic Senior si zahar brun: Piersic Junior, fiecare adresandu-se unui segment diferit de public. Am luptat din rasputeri cu agentia, care m-a dezamagit profund”, sustine Florin Piersic Junior.

„Nu am nimic cu clientul, dimpotriva, mi se pare ca a fost furat, inselat de agentie. M-am implicat in partea creativa, dar de pomana. Scenariile pe care le prezentam eu nu acopereau bugetul pe care vroiau ei sa il suga de la client„, adauga acesta.

Dar, la final, obosesti si inveti sa accepti un lucru in termeni pragmatici, raportandu-te doar la bani. Care pot rotunji frumos veniturile unui actor.

Onorariile platite actorilor care apar in spoturi publicitare pot pleca de la cateva sute de euro, pana la cateva mii, in functie de durata si gradul de expunere al campaniei.
[quote]Cand plecau romanii la turnee in afara, exista mereu un om care era ‘ochiul si timpanul’. Din ce stiu eu, in cazul respectiv, ochiul si timpanul a fost Sergiu Nicolaescu[/quote]
„Se produce o relaxare, care poate dura cateva luni, in care nu se gandeste la ce trebuie sa puna pe masa, cum sa-si plateasca darile. E un pret ok platit in favoarea artei. Exista actori care fac o reclama si dupa aceea stau cateva luni si muncesc la un proiect intr-un teatru, sau la o productie independenta”, explica actorul.

Mai ales ca daca te limitezi doar la teatru si film, domenii care in Romania se confrunta fara incetare cu dezinteresul publicului, instabilitatea bugetelor si pirateria, sunt slabe sanse sa iti procuri un venit decent.

„Daca esti James Cameron si pregatesti un film nou, ai deja un nume care iti deschide toate usile. Este absolut normal ca inainte sa fi facut filmul, sa-ti stabilesti bugetul de marketing, sa spui ‘bai fratilor, asta o sa fie mult mai sus decat bugetul filmului, ca sa-i omoram pe toti, ne bagam pe fereasta, pe usi, in viata tuturor si sa le spunem trebuie sa vezi filmul asta’. In cazul unei furnici din Europa, undeva pierduta in Romania, omul nu are cum sa spere la asa ceva. Mai ales in cazul productiilor independente”.

In calitate de producator de film in Romania, lucrurile sunt destul de dificile. „Cam singurul lucru pe care pot sa il fac este sa caut oameni care sa creada in ce vreau sa fac, sa-mi sprijine munca, sa duc un proiect la bun sfarsit, dupa care sa vedem cum gasim bani sau alti oameni care sa vrea sa se ocupe de soarta filmului, respectiv sa-l treaca in pelicula si sa se ocupe de cea mai delicata parte: marketingul”, spune Florin Piersic Junior.
[quote]Ca-l cheama Tiriac, ca-l cheama Patriciu, exista proiecte pe care oameni ca astia le vor sponsoriza[/quote]
Cu teatrul, lucrurile stau la fel. Tineri entuziasti care incearca, uneori mai bine de un an, sa faca rost de banii necesari unui proiect.

„Trebuie facute decoruri, costume, platite drepturile de autor, un traducator – eventual, regie, actorii, plata pe 20 de spectacole, cam acesta este numarul standard de spectacole”

Bugetul unei piese variaza, poate pleca de la 5.000 euro, si sa ajunga la 10.000 – 20.000 euro.

„N-ai de unde sa stii. Trebuie sa gasesti sala, care iti ia chirie, sau sa faci un parteneriat cu teatrul ala. E o discutie deschisa pe care o ai fata in fata cu oamenii de la directie. Te duci la directia teatrului X si spui, sperand ca esti intr-o zi buna si esti convingator ‘eu sunt nimeni, dar am aceasta piesa. Nu sunt James Cameron. Dar am o piesa foarte misto, cititi-o, va rog„.

„Daca esti atat de tare in arta convingerii o sa reusesti sa-l faci pe omul ala sa citeasca macar un pasaj. Pana la urma este vorba de incapatanarea celor care vor sa faca un proiect de a fi dati afara pe usa si de a intra pe fereastra si a aduna o multime de argumente in favoarea proiectului lor. Cu care sa convinga entitati. Capul unei entitati este un om. Ca-l cheama Tiriac, ca-l cheama Patriciu, exista proiecte pe care oameni ca astia le vor sponsoriza”.

Filmele de arta romanesti care aduna premii peste premii la festivaluri internationale, dar aproape zero incasari in tara, sunt o alta problema spinoasa, care are atat de-a face cu gustul publicului autohton pentru acest gen de pelicule, cat si cu libertatea din online.

„Are de-a face si cu pirateria dar si cu gustul publicului. Exista prea putini oameni care sa prefere un film de arta unui film cu efecte speciale. Prea putini, si aia si le vor procura altfel, sau poate au sansa sa le vada afara sau sa le gaseasca dupa cativa ani la reduceri. Exista destui oameni in tara care au curiozitatea sa vada ce au facut romanii, numai ca vor astepta inca 6 luni, 1 an, dupa care le vor gasi pe Internet”.