Rețeta autentică de cozonac de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza. În acea perioadă, cozonacii erau simpli, fără umpluturi bogate. Aluatul era pufos aromat și bogat în ouă și unt.
Se foloseau următoarele ingrediente: 1,8 kg de făină cernută fin, 170 de grame de drojdie proaspătă, 350 grame de unt proaspăt, 1,25 kg de făină suplimentară, un pahar de smântână dulce, 115 grame de zahăr fin, un praf de sare fină, 36 de ouă, unt pentru frământare și ungere.
Opțional se poate adăuga și bucăți de cașcaval sau alte ingrediente pentru textură.
Mod de preparare
Începem să pregătim aluatul. Se amestecă drojdia cu puțină făină și apă caldă pentru a obține un aluat moale, care se lasă la dospit într-un loc cald.
Frământarea aluatului principal. Pe o masă presărată cu făină, se formează o adâncitură (fântână) în mijlocul făinii. Adăugăm smântâna, zahărul, sarea, ouăle și untul, frământând energic până se obține un aluat moale și neted. Se combină cu plămădeala dospită, frământând din nou pentru omogenizare.
Dospirea: Se pune aluatul într-un vas mare de lut, uns cu unt, și se acoperă cu o pânză curată. Se lasă la dospit aproximativ 12 ore într-un loc temperat, nici prea cald, nici prea rece.
După dospire, aluatul se frământă din nou și se întinde de câteva ori pentru a obține o textură fină. Se modelează în forme de cozonac. Aluatul se poate împărți în boți mari, fiecare fiind uns cu gălbenuș de ou pentru a obține o crustă aurie, potrivit click.ro.
Coacerea: Cozonacii se coc în cutii speciale de lemn sau de metal (cutii de macava), unse cu unt. Cuptorul trebuie să aibă o temperatură potrivită pentru o coacere uniformă.
Rezultatul final:Cozonacul avea o crustă aurie, o textură aerată și un gust bogat, cu note fine de smântână și unt.