Oamenii de PR se plang ca si atunci cand exista acest gen de comunicare institutionalizata, unii manageri refuza sa furnizeze informatii.
„Eu, personal, am probleme sa conving managementul sa comunice, in general. Exista companii care sufera de sindromul one man show„, sustine Silviu Hotaran, managing director, GKTI Semper Human.
Pe de alta parte, exista si manageri care sustin ca nu toate afacerile au nevoie de reprezentare, prin intermediul unei compani de relatii publice.
Ce spun managerii? Marius Ghenea, presedintele PC Fun si Fit Distribution, sustine ca astfel de business-uri sunt cele mici, care raman afaceri de proximitate si care interactioneaza direct cu clientul.
Ghenea: Unii manageri cred ca le stiu pe toate
Totodata, „afacerile care merg pe crestere prin dezvoltare de piata si dezvoltarea de produs” , au nevoie de reprezentarea unei companii de PR, a mai spus presedintele Fit Distribution.
Ghenea admite ca exista, in randul unor manageri, „o anumita atitudine, cum ca le stiu pe toate”, o lipsa de intelegere pentru ca „ei nu asculta”.
Omul de afaceri considera ca, la randul lor, si agentiile de PR „ar trebui sa asculte mai bine, sa inteleaga afacerea cat mai bine, pe care urmeaza sa o servesti din punct de vedere al comunicarii”.
Ghenea sustine ca, personal, incearca sa fie el insusi cat mai prezent in mediul online, pentru a comunica mai bine cu target-ul de clienti caruia i se adreseaza.
„Pana cu cateva luni in urma, nu intelegeam ce face Twitter-ul pentru noi. Referitor la social-media, incercam sa fim cat se poate de activi, ii incurajez pe colegi sa foloseasca reteaua si nu exista niciun fel de restrictie. Pentru mine insa, blogul ramane cea mai buna metoda de comunicare, desi se spune ca e invechit. E un mecanism pe care il voi folosi cat mai mult”, a mai spus Ghenea.
In acelasi timp, antreprenorul recunoaste necesitatea gestionarii imaginii unei companii de catre o firma de PR. „Ar fi mai bine sa tii lucrurile externalizat, cineva din afara va gestiona cu profesionalism aceasta activitate”, a adaugat Ghenea.
Cand PR-ul de promovare se transforma in PR de aparare
Si asta in conditiile in care, se vorbeste tot mai mult despre inmultirea a ceea ce oamenii de comunicare numesc asasini sau teroristi ai reputatiei care actioneaza in special in mediul online.
Ioana Manoiu, managing partner al GMP PR, sustine ca in prezent, reputatia unei companii este mai fragila ca oricand. Si asta pentru ca, atunci cand apar, atacurile asupra companiilor sunt programate de asasinii ai reputatiei, respectiv organizatii de tipul celei „The Yes Men”, care au ca obiectiv tocmai distrugerea imaginii si in care investesc sume importante.
Cea mai mare parte din aceste campanii sunt purtate in special in mediul online. Reprezentanta aceleiasi agentii a adaugat ca motoarele de cautare s-au transformat in manageri de reputatie.
„Atunci cand apari chiar si cu un singur articol negativ, la cautarea pe Google, esti permanent intr-o criza de care nici nu esti constient”, a mai spus Manoiu.
Ea a adaugat ca, in aceste conditii, rolul PR-ului se transforma din cel de promovare in acela de spalare a imagine publice, construindu-se adevarate campanii de reputatie de catre oamenii de relatii publice.
O alta sursa de la care imaginea unei companii poate avea de suferit poate fi chiar proprii angajati.
„Sunt foarte multe crize care au pornit chiar de la angajatii companiei care au postat ceva pe Youtube, astfel ca totul a devenit dintr-un lucru intern, unul extern” a adaugat managing partnerul GMP PR.
Monitorizarea permanenta a informatiilor din online
In aceste conditii, agentiile de PR se vad nevoite sa monitorizeze permanent informatiile aparute in mediul online despre companiile pe care le reprezinta, dar si sa se asigure ca respectiva firma este prezenta tot mai mult pe Internet.
„Trebuie sa fii prezent tot timpul in online, pentru ca atunci cand apare o criza sa ai credibilitate. De asemenea, e important sa-ti creezi o retea de ambasadori in acest mediu”, a mai spus Manoiu.
Aceasta sustine ca, daca in urma cu cativa ani cea mai mare parte a crizelor care afectau imaginea unei companii apareau in special la TV, acum, din cauza dezvoltarii Internetului, „o criza apare brusc, este peste tot in 20 de minute, si apoi ramane vesnic in online”.