Ipoteze pe marginea unei ipoteze a Maturitatii
Inainte de a trece mai departe, haideti sa facem o observatie decisiva: Romania e condusa, in principal, de generatia 1950-1970.
Aceasta e generatia care face legi, isi impune viziunea politica si culturala, detine capitalul autohton, dispune de banii tarii si mai ales, offf, mai ales (!), educa pe cei ce vin dupa: copii, nepoti, ucenici. Respectiv generatiile de azi si de maine.
Aveti, prea-adesea, senzatia ca traiti intr-o societate fara orizont? Lipseste luminita de la capatul tunelului? Vi se pare ca orice-ati face, nu conteaza?
Semi-tizul meu, Soren Kierkegaard, explica anxietatea ca pe o „ameteala a libertatii” si sugera, ca modalitate de a o combate, efortul constient al individului in sensul exercitiului Responsabilitatii si Alegerii.
Responsabilitate si Alegere. Doua concepte care, operationalizate, dau maturitatea unui individ. Si, prin extensie, a unei societati. Daca romanii sunt dominati, azi, de anxietate, e pentru ca ele lipsesc. Daca ele lipsesc, e pentru ca generatia care are datoria de a le operationaliza nu o face.
Teoria mea e simpla: nu avem batrani maturi. Si ca asta e foarte grav.
Avem batrani greu incercati, fara nevoi superioare, oameni necajiti, obisnuiti sa gandeasca succesul intr-o paradigma competitiva prost inteleasa, non-comunitara, a vecinului caruia ii moare, intru satisfactie personala, capra.
Criza economica mondiala naste, pe aceasta baza nefericita, in Romania, o alta: una interioara, mai profunda, psihotica. Fara speranta, e greu sa avem curaj. Fara curaj, e greu sa fim o natie. Fara sa fim o natie, copiii copiilor nostri vor suferi, acum in vecii-vecilor, de lipsa de identitate.
Nu stiu daca randurile mele vor ajunge sa provoace in inima generatiei 1950-1970 altceva decat ura. Intentia mea e sa-i anunt, prin prezenta, ca desi vad pe toate strazile efectele lipsei lor de Responsabilitate, eu continui sa am o Alegere: ma pregatesc, pentru binele celor ce vin dupa mine, sa fiu un batran cumsecade, cat mai apt pentru a fi un model.
Sper sa mai fie macar 12 ca mine, pentru ca in 2029 sa putem sa evitam criza.
Articol scris de Sorin Tranca
Managing Partner, Creative Director Friends Advertising