Profil de meserie in criza: Jurnalist in Romania

Presa scrisa, in special cotidienele, a resimtit poate cel mai acut efectele economiei instabile, traduse prin venituri din publicitate cu 30-50% mai mici fata de anul trecut. Evenimentul Zilei, Romania Libera sau Cotidianul sunt doar o parte din publicatiile care au renuntat la o buna parte din componenta redactiilor, sau au redus considerabi salariile.

Numarul ziaristilor de print disponibilizati este de ordinul sutelor, iar majoritatea celor afectati provin din categoria entry-level, a celor „ajunsi in redactii in urma euforiei investitionale a proprietarilor romani, care a inceput prin 2005-2006”, dupa cum spune analistul media Iulian Comanescu.

Cu toate acestea, nici numele consacrate nu au fost intotdeauna ocolite de disponibilizarile recente.

Cine pleaca, cine ramane?

„Cred ca jurnalismul este o meserie stabila pentru oamenii cu vechime si calitati profesionale. Acestia vor supravietui, chiar daca se vor muta de pe un suport pe altul, pe online, de pilda”, este de parere Comanescu.

Dragos Stanca, managing director F5 – compania de web a grupului Realitatea-Catavencu si membru al board-ului care conduce trustul, sustine ideea ca „nu renunta nimeni la un jurnalist de valoare, daca strategic acea valoare este conforma cu o directie de business care sa poata sustine produsul respectiv”, insa face o mentiune: „este adevarat ca in conditii de criza uneori se face si rabat de la calitate: poti sa ajungi de la Casa Presei in Piata Romana cu un BMW, dar o poti face si cu un Matiz, la nevoie”.

Ca in orice alt domeniu, si in jurnalism, cei mai expusi in fata disponibilizarilor sunt cei care sufera la capitolul profesionalism.

„De ani de zile, reporterul sau redactorul dintr-o mare redactie venea pe la ora 11 la serviciu, bea cafea pana la ora 12.00 sau 13.00, cand editorul iesea din sedinta de sumar, dupa care lua o stire Mediafax sau un comunicat de presa pe care il prelucra, eventual cu un telefon-doua. Din cand in cand mai bifa cate o conferinta de presa din care afla ceea ce afla si concurenta. Pe la ora 18.00, daca nu era de serviciu pe sectie, omul cu pricina pleca la copii sau la bere, dupa caz. Ce semnificatie aveau pentru cititor acei centimetri patrati de hartie umpluti de omul cu pricina? Niciuna, iar criza a lovit tocmai in zona aceea”, a completat Comanescu.

Dragos Stanca subliniaza ca job-urile din jurnalism nu mai pot fi la fel de sigure ca inaintea crizei.

„Avand in vedere ca vorbim de o piata in scadere, estimata intre 30% si 50% in functie de mediu, nici joburile aferente nu au cum sa fie sigure. In mare masura mentinerea locurilor de munca depinde de strategia fiecarei companii in parte”, a spus Stanca, care nu prevede o reluare a angajarilor in presa mai devreme de 2010.

Criza aduce insa si schimbari benefice in presa. „Conditiile economice actuale reprezinta si o oportunitate de a mentine in echipe doar jurnalistii cu adevarat valorosi. Este valabil si in cazul managerilor”, a adaugat seful F5.

[quote=Dragos Stanca, managing director F5]Noi, cei din online, suntem destepti si frumosi, dar mai avem multi pixeli de inghitit pana cand vom ajunge la nivelul actual al printului din punct de vedere al veniturilor[/quote]
Un alt aspect pozitiv al crizei economice din presa este subliniat de Mihai Coman, decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii (FJSC) din cadrul Universitatii Bucuresti, care considera ca actualul context a determinat o corectie pe o piata a muncii in care salariile erau „prea mari pentru munca depusa”.

„Criza s-a dus, nu mai este. A ramas doar praf de criza. Salariile care s-au practicat erau supraevaluate, prea mari in raport cu munca depusa, una de birou. S-au intalnit situatii in care un student de-al nostru castiga mai bine decat un lector din facultate”, spune Coman.

Pe de alta parte, Cosmina Noaghea, directorul de publishing al Publimedia, trust care a renuntat la variantele print ale ziarelor locale, relocandu-le pe online, sustine ca jurnalistii nu sunt categoria profesionala cea mai afectata de criza. In plus, „ceea ce atrage audienta, indiferent de mediu, este continutul”, sustine Noaghea.

Trecerea jurnalistului de pe print pe online

Una dintre solutiile la care apeleaza publisherii pentru a nu disparea definitiv de pe piata este mutarea pe online, dar pentru jurnalisti aceasta masura nu este sinonima 100% cu pastrarea locului de munca.

„Povestea cu ‘trecem pe online’ este o iluzie. Este ca si cum iti propui sa indesi un autobuz intr-un borcan de muraturi. Noi, cei din online, suntem destepti si frumosi, dar mai avem multi pixeli de inghitit pana cand vom ajunge la nivelul actual al printului din punct de vedere al veniturilor. Atragem volume mai mari de audienta, insa nu si banii aferenti. Nu inca”, a precizat Stanca.

In acest context, pentru a nu fi scos din echipa, adaptarea si flexibilitatea par sa fie cuvintele cheie pentru jurnalistul de print, obisnuit cu un ritm de lucru mai lent si mai putina interactivitate.

Specializarea pe online nu e o dogma sau o traditie, iar in final, jurnalismul e jurnalism indiferent de suport, sustine analistul Iulian Comanescu.

„Exista cateva principii aproape unanim acceptate, dar altfel, de exemplu, studiile prezentate de Mario Garcia despre lungimea textului online le contrazic pe cele ale lui Jakob Nielsen, care spunea ca trebuie scris scurt. Mai e un lucru: insusi internetul se schimba foarte repede. Deci ceea ce e valabil azi nu va mai fi valabil maine”, a opinat Comanescu.

[quote=Dragos Stanca, F5]Nu stiu cati dintre cei care merg spre Jurnalism viseaza sa umble pe teren pana cand le cad picioarele, sa nu aiba weekend, sa nu aiba nici noapte, uneori, pentru ca avionul nu cade de luni pana vineri intre orele 9 si 18[/quote]
Este insa la fel de adevarat ca este nevoie de o perioada de adaptare si de acumulare, in cazul trecerii de la un suport la altul.

„Sigur, e bine sa cunosti si sa folosesti specificitatile unui anume suport, ai nevoie de o perioada de acumulare, dar diferenta dintre un text de online si unul de print e mai mica decat cea dintre un text relevant si unul irelevant. Cum spunea profesorul evreu Grig Davidovitz, jurnalismul e in primul rand o metoda”, a adaugat Comanescu.

Dragos Stanca explica concret in ce consta „marea” schimbare.”Asa cum la ziar exista un tehnoredactor care plaseaza in pagina un text, in acelasi mod la site-uri avem oameni care fac doar digitalizare de content. Desigur, pasul urmator este ca jurnalistii de presa scrisa sa realizeze ‘digital’ textele, ceea ce nu presupune un efort urias, insa oamenii cu abilitati tehnice reduse sau zero vor avea o problema. Partea simpla este ca se invata usor, practic efortul este aproape echivalent cu acela de a scrie un mail”, a afirmat Stanca.

Potrivit lui Iulian Comanescu cele mai mari sanse la un nou job le au cei mai putin specializati sau mai dispusi la a se converti de la un domeniu tematic la altul.

„Migratia de la un domeniu la altul conteaza oricum mai putin decat schimbarile din job description, probabil ca aceiasi oameni vor scrie despre aceleasi lucruri din trecut, dar va trebui sa faca alte operatiuni. Mai nou, e util sa te duci pe site, sa dialoghezi cu cititorii, presupunand ca acestia au vreo contributie consistenta, si altele”, a explicat analistul media.

Jurnalismul, intre mirajul de a fi celebru si exigentele reale ale meseriei

In ciuda valului de disponibilizari si inchideri de produse de pe piata mass-media, tinerii absolventi de liceu continua sa fie atrasi, in numar mare, de o cariera in jurnalism. Circa 1.200 de candidati, dublul locurilor disponibile, s-au inscris anul acesta pentru admiterea la FJSC, ceea ce ridica problema posibilitatii de absorbire a lor in piata, in conditiile restructurarilor actuale.

„Sunt putini jurnalisti valorosi cu studii jurnalistice. Cred ca o mare parte din cei care merg spre Jurnalism o fac in ideea ca vor sa devina Andreea Esca. Adica sa se vada la televizor, facand si altceva decat sa fie elemente de decor. Este doar o intuitie, nu stiu cati dintre cei care merg spre Jurnalism viseaza sa umble pe teren pana cand le cad picioarele, sa nu aiba weekend, sa nu aiba nici noapte, uneori, pentru ca avionul nu cade de luni pana vineri intre orele 9 si 18”, considera Dragos Stanca.

Comanescu este de aceeasi parere. „Exista un abis intre profesie si mediul universitar. Practicienii sunt uneori neacademici, alteori corupti, dar au simtul publicului si expertiza. Universitarii sunt adesea oameni cu cativa ani de presa acum 20 de ani, pe vremea plumbului, sau personaje care au inventat o stiinta ca s-o poata preda la curs”, a afirmat analistul media, in opinia caruia facultatile de jurnalism din Romania fac prea putina practica.

Decanul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Mihai Coman, sustine insa ca toti absolventii facultatii pe care o coordoneaza isi gasesc job, fie in comunicare sau in jurnalism, multi chiar din timpul facultatii, si pune acest succes pe seama profesorilor care se ocupa de studenti.

„FJSC-ul este un brand puternic, format din profesori valorosi, oameni de media importanti, avem cele mai importante vedete de televiziune care sustin cursuri. Conteaza foarte mult si institutia care ti-a eliberat o diploma in jurmalism. Ceea ce conteaza acum este cu cine ai invatat, cine ti-a eliberat diploma”, a declarat Coman.