Reporter TVR la Londra: Violente, vandalism, nicidecum miscari sociale

In ciuda faptului ce au existat analisti care au pus revoltele pe seama tensiunilor iscate de reducerea cheltuielilor sociale, Sorana Stanescu reporter TVR care de un an locuieste la Londra, spune ca a pune violentele pe seama reducerilor bugetare si a masurilor de austeritate e raspunsul cel mai facil si totodata cel mai putin aproape de adevar care poate fi dat.

Pe de alta parte, Sorana Stanescu sustine ca miscarea va fi cu siguranta folosita in confruntari politice de acum inainte, cu toate ca protestele nu au izbucnit din cauza reducerii cheltuielilor sociale.

Ca dovada, nu au fost parinti care au iesit sa fure mancarea pe care nu si-o mai pot permite pentru copiii lor, nu au fost pensionari sau tineri din categorii defavorizate care nu se mai pot intretine in timpul scolarizarii, ci doar adolescenti.

DailybBusiness.ro: Cum s-a schimbat viata in Londra dupa izbucnirea violentelor?
Sorana Stanescu: Viata in Londra nu s-a schimbat. Anumite aspecte ale vietii in Londra au fost afectate in ultimele patru zile, iar cele mai mari perturbari au avut loc luni, cand s-au inregistrat si cele mai violente actiuni. Programul institutiilor publice nu s-a modificat pentru ca nimeni nu stia unde si daca vor avea loc proteste si daca vor fi suficient de serioase incat sa justifice astfel de schimbari. In plus, nimeni nu voia sa admita ca pusti care sparg vitrine si fura telefoane ar putea deveni atat de violenti si, mai ales, nimeni nu isi imagina ca politia nu ar fi capabila sa mentina controlul.

Statii de metrou inchise, linii de autobuz suspendate

Luni catre seara, unele linii de autobuz au fost suspendate si statiile de metrou inchise in zonele in care violentele au escaladat. Scopul era acela de a evita blocaje in trafic, de a lasa drum liber masinilor de politie, pompieri si salvare si de a reduce riscul confruntarilor dintre calatori si gasti furioase.

Marti insa, atitudinea s-a schimbat usor si toata lumea era deja mai prudenta dupa violentele din seara precedenta. Multe magazine de cartier, pub-uri si cafenele s-au inchis in jurul orei 16 (in loc de 19 in cazul magazinelor sau 23 pentru pub-uri). Unii proprietari au montat panouri de lemn la exteriorul vitrinelor pentru a nu fi sparte si au scos din magazine toata marfa de valoare. Lumea a plecat mai devreme decat de obicei de la serviciu, mai ales aceia care locuiau in zone in care riscul de revolte era mare (est si sud).

Seara au fost suspendate cursele de autobuz dintre Londra si orasele in care se raspandisera violentele: Manchester, Liverpool, Bristol, Salford, Brimigham.

DB: Cum arata Londra in aceste zile si care este atmosfera?
SS: Londra arata in mare parte ca si saptamana trecuta pe vremea asta. Marti seara orasul a fost intr-adevar pustiu. Cartierul in care locuiesc, Camden (in nordul orasului) este una din destinatiile turistice preferate. E aglomerat si zgomotos la orice ora, iar in weekend, statia de metrou Camden Town se inchide intre 13 si 18 pentru a evita supraaglomeratia. Dar marti a fost absolut pustiu si tacut. Cat despre urmele vandalismului, ele au disparut in primele ore ale diminetii urmatoare, pentru ca Londra a fost orasul unei duble mobilizari: a vandalilor care au spart si a cetatenilor care au curatat. In toate zonele afectate, locuitorii au iesit in strada cu maturi si materiale de curatat si au adunat de la cioburi, pana la caroseriile carbonizate ale masinilor.

DB: Practic, ce au facut?
SS: Cu exceptia caselor si a magazinelor incendiate, majoritatea au inlocuit vitrinele sparte si si-au reluat activitatea, pentru ca nu isi permit sa piarda bani. Unii proprietari de magazine particulare pentru care pagubele au fost foarte mari se intreaba insa neputinciosi daca isi vor permite sa suporte reparatiile. Unii dintre ei aveau asigurare pentru cladire, dar nu si pentru bunuri.

DB: La televizor s-au transmis imagini de o violenta ridicata. Sunt reale sau e vorba doar de „unghiul camerei”?
SS: Am vazut prea putin din ceea ce au transmis televiziunile din Romania, asa ca nu pot face o apreciere valida. Dar daca vorbim despre cateva cladiri in flacari, despre vitrine sparte cu bate de baseball si masini incendiate, da, sunt cat se poate de reale. Iar prin „cateva” nu vreau in nici un caz sa subestimez gravitatea acestor actiuni, ci doar sa subliniez ca ele nu s-au petrecut pe scara larga. Nu au avut loc lupte de strada, nu au avut loc confruntari intre gasti, iar cele cu politia au fost prea putine, pentru ca acestea nu au fost proteste reale, ci manifestari violente si oportuniste al caror scop principal a fost jaful.

DB: Unde au izbucnit primele violente si cum s-au propagat?
SS: Primele incidente au avut loc sambata noaptea in Tottenham, unde 200 de persoane care protestau impotriva uciderii unui tanar de 29 de ani de catre politie cu doua zile inainte au devenit violente. Nimeni insa nu anticipa ca ele se vor extinde. Duminica noaptea au avut loc spargeri in Enfield (nord), iar luni in Hackney (est), Clapham, Peckham, Croydon (sud) si din nou in nord (Camden si Chalk Farm).

DB: Pana acum eram obisnuiti cu astfel de miscari provocate de emigranti. Cum este acum profilul celui care a iesit in strada de data aceasta?
SS: Este o prejudecata si o eroare sa spunem ca “astfel de miscari sunt provocate de imigranti”. Putem, cel mult, sa vorbim de unele incidente violente petrecute in comunitati majoritar asiatice sau de culoare in anii ’80 sau ’90, dar intr-un mediu multicultural cu traditie asa cum este Marea Britanie, a reduce si a explica astfel de actiuni prin prisma originii este pe cat de neadevarat, pe atat de periculos. Majoritatea celor care au iesit in strada au fost adolescenti, unii chiar de 12-13 ani. Un profil complet nu a fost creionat inca, pentru ca anchetele de abia au inceput.

DB: Cand vom avea acest profil?
SS: Dupa ce au fost facute sute de arestari, se proceseaza fiecare caz in parte, iar alte zeci de participanti urmeaza sa fie identificati in perioada urmatoare pe baza inregistrarilor camerelor de supreveghere. Intra-adevar insa, de data aceasta, e greu de spus cui apartin acest violente. Etnia, rasa, religia, clasa nu au nici o relevanta. Foarte putinele interviuri smulse manifestantilor scot la iveala pusti care se lauda ca s-au distrat spargand magazine si spun ca nu se tem nici de parinti si nici de politie. Eu cred ca este, cel mult, un manifest al unei generatii dezradacinate, pentru care familia, comunitatea, scoala inseamna prea putin. Cred ca acesti tineri sunt produsul unei societati consumeriste care au iesit la furat. Au furat acele obiecte care le confirma sau le permit accesul intr-un grup: telefoane, laptop-uri si bautura.

DB:Care sunt revendicarile lor? Stiu pentru ce protesteaza sau este vorba doar de psihologia de masa?
SS: Nu au revendicari. Acestea nu au fost proteste, au fost acte de vandalism. Nu s-au strigat lozinci, nu s-au purtat pancarte, nu e clar nici motivul si nici scopul pentru care violentele au avut loc. Nimeni nu le mai considera o extensie a reactiei in grup provocate de moartea tanarului din Tottenham. Exista teorii si speculatii referitoare la modul in care au fost planificate (daca au fost planificate) si coordonate (daca au fost coordonate).

DB: Analistii spun ca adevaratele cauze ale violentelor din aceste zile ar fi acumularea tensiunilor iscate de reducerea ajutoarelor sociale. Considerati ca aceasta ar fi cauza principala?
SS: Cred ca a pune violentele pe seama reducerilor bugetare si a masurilor de austeritate e raspunsul cel mai facil si totodata cel mai putin aproape de adevar care poate fi dat. Va fi cu siguranta folosit in confruntari politice de acum inainte, dar eu nu cred ca reflecta realitatea. Acestia nu au fost parinti care au iesit sa fure mancarea pe care nu si-o mai pot permite pentru copiii lor, nu au fost pensionari sau tineri din categorii defavorizate care nu se mai pot intretine in timpul scolarizarii.  

DB: Cum traiesti tu aceasta experienta?
SS: Eu nu am fost afectata personal de manifestatiile din ultimele zile. In zona in care locuiesc au fost cateva magazine sparte, dar amploarea violentelor a fost mult redusa fata de ce s-a intamplat in Hackney sau Croydon. Am avut norocul si poate cumpatarea de a evita locurile fierbinti. Cel mai ciudat sentiment a fost acela de a vedea jumatate din zona centrala pustie la o ora la care strazile si pub-urile sunt pline si de a astepta la semafor sa treaca cinci masini speciale de interventie si o unitate CCTV mobila (closed circuit television). Nu cred ca sunt multe alte zgomote in lume care pot sa iti inghete sangele in vine asa cum o fac sirenele aici.

Sorana Stanescu este reporter TVR si de un an locuieste la Londra unde urmeaza cursurile unui program de masterat in jurnalism de televiziune, in cadrul Univeristy of the Arts London.