Scurta poveste despre cum binele invinge binele
Mana invizibila, in viziunea parintelui economiei moderne, isi deschide palma acolo unde 1. se intalnesc cererea si oferta 2. interesul individual e satisfacut si 3. se instituie concurenta.
Ceea ce face ca mana invizibila sa produca efecte benefice nu tine, dupa cum observam deci, de bunavointa macelarului – ci de faptul ca el isi urmareste propriul interes. Mai departe, dintre nevoia noastra de friptura si oferta lui nea Matache Macelarul se va naste initiativa sa de a deschide un magazin la strada. Iar din concurenta dintre dumnealui si Starostele Hermann, din Sibiu, se vor naste, indirect, in folosul consumatorului, standardele.
Imi doresc de la mine, prin acest text, sa fiu un om lucid – si nimic mai mult. Asadar, scurtand aplombul teoretic (nu sunt nici economist, nici sadic), cred ca mana invizibila ne va mangaia pe cap doar atunci cand statul va intelege sa creeze un context favorabil ei: libera asociere, institutii orientate catre rezultate si nu catre cenzura, legi si masuri care sa incurajeze investitiile, crearea de locuri de munca, circulatia banilor si concurenta benefica – si, nu in ultimul rand, un psihic sanatos al actorilor economici.
O sa-mi infranez pornirea de a face un scurt bilant al masurilor anti-criza, faceti-l dumneavoastra. Si-o sa merg mai departe, catre esenta unui program anti-criza foarte simplu, pe care de mai bine de un an il expun cui sta sa ma asculte. Incape pe un colt de hartie: cota unica mai mica, TVA mai mare.
Mai simplu spus, sa lasam oamenii sa castige mai mult, in conditiile in care statul va putea incasa mai mult.
Fiindca nu ne putem permite sa pierdem locuri de munca, mai cu seama in conditiile in care fondul de pensii e falimentar. Fiindca nu ne putem permite sa sugrumam investitiile. Fiindca nu ne putem nici permite sa curatam, peste noapte, sectorul bugetar, nici sa il blocam. Fiindca trebuie sa stimulam dinamica interesului economic, nu sa-i punem piedica.
Stiu ca in tara lui Toma necredinciosul lucrurile invizibile sunt erezii. Insa, cumva-cumva, trebuie sa punem mana invizibila la lucru in folosul nostru, nu s-o facem sa ne stranga de gat.
Fiindca exact asa cum aduce ea binele, in contextul gresit poate aduce foarte-raul.
*** Remarc acum, cu o privire mai atenta la datele istorice, un lucru mai mult decat amuzant: „Bogatia Natiunilor” e publicata in 1776, anul Declaratiei de Independenta. Cine are ochi, sa vada.
Articol scris de Sorin Tranca,
Managing Partner, Creative Director Friends Advertising