La inceput Internetul era unul. 1.0 i s-a spus cand a aparut 2.0. Noua era se definea prin colaborare si personalizare. Spuneau unii ca va deveni parte esentiala a existentei. Pustanii s-au bucurat. Jocurile video in retea ii invatasera deja cum merge treaba. Parintii lor s-au ingrijorat.
Tinerii au folosit mai mult e-mailul si au inceput sa verifice informatiile pe Google. Putini ani mai tarziu, ne aflam in era traitului in public. Lumea Internetului formata din email, forum si motoare de cautare a devenit adiacenta – baza pe care se construiesc urmatoarele niveluri. In Romania tot pustanii cresc hi5-ul – prima reduta. Incet incet intra twitter-ul pe nisa de early-adopters, iar pe facebook incep sa se stranga oameni din toate partile.
Pustanii traiesc online, parintii nu au ajuns inca aici (dar vor ajunge in 2-4 ani, cand pleaca astia mici de-acasa). Tinerii se revolta. Isi pun probleme legate de futilitatea timpului petrecut pe Internet, desi mediul ii tine acolo. Din cautarea de sens pornesc problemele filosofice legate de utilitatea Internetului in care traim public.
Avem de-a face cu o societate care se chinuie inca, dupa 20 de ani, sa se scuture de gratii – sa scoata nasul din sanul familiei, al cartierului, al liceului sau al formarii profesionale. Dupa atata timp nu mai e un secret pentru nimeni ca avem nevoie sa ne spunem parerile fara frica de a fi pusi la punct, de a ne exprima si cultiva pasiunile personale indiferent de incadrarea lor in predeterminare, de a ne exprima pentru a ne dezvolta. Viata in public pe care o presupune Internetul de astazi poate fi frumos asezonata cu colaborare bazata pe empatie, asa cum lucrul in echipa functioneaza pe baza de scop comun.
Comun si public nu trebuie sa insemne intruziv sau irelevant. Ii trebuie insa subiect. Din fericire, nu de subiecte de discutie sau de lipsa de empatie sufera generatia tinerilor de astazi – ca la carte, le-am putea spune young professionals – 25-35, studii superioare, pregatire professionala, cariere, branduri, cunostinte de pe-afara. Sufera de izolare in propriul destin.
Aici intervine social media, care ofera premisele networkingului – exista oameni ca tine. Cu probleme oarecum similare, cu aspiratii si principii oarecum similare si, unde mai pui, cu amintiri, frustrari si nostalgii similare. Daca am reusi sa construim spatiul public online din subiecte de interes comun, roadele oferite de el s-au duce mai departe decat lasa sa se vada atunci cand e gol, ca orice schelet social.
Este loc pentru initiative, cu incredere. Odata si-odata va trebui sa invatam sa folosim mediul, mai ales ca se impune singur din mai multe unghiuri: odata pe plan personal, prin prieteni si apropiati, iar recent si dinspre locul de munca. Din ce in ce mai multe companii se orienteaza catre social media, de la tool de comunicare interna la tool de promovare. Mediul ne intra in mediu, asa ca in loc sa ne ferim la infinit putem incerca sa-i gasim nuantele potrivite. E nevoie de curaj si de asumarea schimbarii, insa primii pasi odata facuti, lucrurile vor evolua repede si vom uita ca am avut vreodata reticente.
Deocamdata e nevoie de deschidere, de curiozitate si interes pentru ideile / parerile altora. Pe calea aceasta vom ajunge sa avem ego-uri mai mici si produse finale ale muncii noastre mai sincere si mai relevante pentru cei carora li se adreseaza.
Autor: Ioana Tomescu, Strategic Planner, agentia de publicitate FRANK