Una dintre cauzele principale ale problemelor financiare ale universităților din Marea Britanie este plafonul taxelor de școlarizare. Stabilit în 2012 la 9.000 de lire sterline pe an, acest plafon a fost majorat o singură dată, până la 9.250 de lire sterline.
Însă inflația a erodat semnificativ valoarea reală a acestor sume, astfel că, în banii din 2024, plafonul actual valorează mai puțin de 6.500 de lire sterline, potrivit estimărilor făcute de Universities UK, citate de Newsweek. Pentru a compensa inflația și creșterea costurilor, finanțarea pe student ar trebui să se situeze între 12.000 și 13.000 de lire sterline.
În plus, universitățile britanice se confruntă cu reguli mai stricte în privința imigrației, ceea ce a dus la o scădere a numărului de studenți străini. Acești studenți plătesc taxe mai mari decât cei din Marea Britanie și reprezintă o sursă importantă de venituri pentru instituții. Reducerea numărului de studenți internaționali pune presiune suplimentară pe bugetele universităților, accentuând nevoia de creștere a taxelor.
Universitățile avertizează că, fără o majorare a tarifelor, calitatea educației oferite ar putea scădea. Pe termen lung, aceasta ar putea afecta reputația învățământului superior britanic și capacitatea acestuia de a atrage studenți internaționali.
În ciuda creșterilor iminente ale tarifelor, mulți consideră că sistemul actual de finanțare oferă beneficii semnificative. De exemplu, absolvenții britanici câștigă, în medie, cu 35% mai mult decât colegii lor care se opresc din studii după liceu, ceea ce face ca plata pentru învățământul superior să fie justificată. De asemenea, rambursarea împrumuturilor pentru studii nu se face imediat, ci abia atunci când absolvenții ating un anumit prag de venituri (în prezent, 25.000 de lire sterline anual pentru debitorii noi).
Chiar și cu datorii acumulate în urma studiilor, majoritatea absolvenților susțin că acestea nu le-au afectat în mod negativ viața. Într-un sondaj recent, mulți dintre aceștia au afirmat că datoriile lor nu au avut un „impact negativ” asupra calității vieții lor post-absolvire.
În timp ce unii se opun taxelor pentru învățământul superior și militează pentru o revenire la un sistem gratuit finanțat de stat, alții consideră că o astfel de schimbare nu ar fi sustenabilă. În prezent, universitățile din Marea Britanie se bazează într-o mare măsură pe studenții străini pentru a subvenționa costurile pentru studenții autohtoni. Cu toate acestea, această strategie are limitări. Creșterea numărului de studenți internaționali nu poate continua la nesfârșit, iar dependența de aceste venituri este riscantă, deoarece fluxurile de bani pot varia în funcție de circumstanțele globale.
Un alt argument împotriva creșterii taxelor este legat de valoarea pe care unii studenți o obțin din educația universitară. Există cazuri în care absolvenții nu obțin calificări care să le crească semnificativ veniturile. În astfel de situații, se sugerează că studenții ar putea beneficia mai mult de cursuri mai scurte sau de programe de practică. Totuși, autoritățile britanice au luat măsuri pentru a rezolva aceste probleme. Guvernul a introdus reglementări mai stricte pentru universități, cerându-le să îndeplinească anumite standarde minime de performanță înainte de a le permite să crească taxele.