Atunci când creierul uman este lipsit de energie, acesta poate începe să își „mănânce” propriul țesut adipos drept combustibil, arată un studiu pilot efectuat pe creierul alergătorilor de maraton, publicat în Nature Metabolsim.
Descoperirile fac aluzie la o formă cu totul nouă de neuroplasticitate, care ar putea contribui la menținerea funcționării creierului uman în timpul perioadelor prelungite de rezistență extenuantă.
Scanările cerebrale ale participanților sugerează că, în timpul unui maraton, atunci când glucoza din creier scade foarte mult, unii neuroni pot începe să mănânce mielină, un înveliș gras care se formează în jurul fibrelor nervoase din creier.
Mielina este cunoscută pentru faptul că ajută neuronii să transmită mesaje mai eficient, însă acest înveliș protector nu este doar un simplu izolator static, așa cum credeau oamenii de știință odată. Cercetările sugerează că neuronii pot refolosi aceste învelișuri grase și le pot remodela grosimea pentru a se adapta la schimbările de mediu. Acum, se pare că unele celule ale creierului pot chiar recicla mielina pentru combustibil, dar numai dacă este absolut necesar.
În scanările RMN ale creierului a 10 alergători (opt bărbați și două femei) efectuate înainte și după o cursă de 42 de kilometri (26,1 mile), oamenii de știință din Spania au observat modificări majore ale markerilor de mielină din substanța albă a creierului – țesutul în care acest înveliș gras este cel mai concentrat.
La 24-48 de ore după maraton, alergătorii au dat semne că au pierdut o cantitate semnificativă de mielină în zonele creierului asociate cu funcția motorie și coordonarea, precum și cu integrarea senzorială și emoțională.
La două săptămâni după eveniment, markerii de mielină au început să își revină, iar la două luni după alergare, markerii s-au stabilizat din nou la cei șase participanți care au continuat să participe la cercetare.
Echipa de cercetători este condusă de Pedro Ramos-Cabrer și Alberto Cabrera-Zubizarreta, aceștia susținând că descoperirile lor „pot deschide o nouă perspectivă asupra mielinei ca depozit de energie gata de utilizare atunci când nutrienții comuni ai creierului sunt puțini”, notează Science Alert.
În același timp, oamenii de știință spun că mielina acționează ca un fel de „plasă de siguranță” metabolică, permițând unui creier temporar „înfometat” să extragă combustibil din regiuni restrânse, lăsând în același timp intactă cea mai mare parte a materiei sale albe.
Cu toate că eșantionul noului studiu nu a fost unul mare, constatările sunt în concordanță cu cercetările recente efectuate pe șoareci, în care s-a descoperit că mielina poate fi utilizată ca rezervă de grăsime atunci când glucoza din creier nu mai este suficientă.
Mielina este esențială pentru funcționarea sistemului nervos, iar pierderile importante sunt asociate cu diverse boli neurologice, inclusiv scleroza multiplă.
Citește și: Cel mai simplu mod de a menține creierul sănătos. Medicul Vlad Ciurea: „Cum se spune în popor”