Un aisberg uriaş, de peste 15 ori mai mare decât Parisul, s-a desprins din Antarctica. Blocul de gheaţă măsoară 1.550 de kilometri pătraţi și s-a desprins din banchiză duminică, între orele locale 19:00 şi 20:00, potrivit British Antarctic Survey (BAS).
Citește și STUDIU Cercetătorii prevăd o „apocalipsă a insectelor” provocată de schimbările climatice
Desprinderea aisbergului de banchiză a venit în urma unui val puternic care a lărgit o fisură deja existentă în gheaţă, denumită Chasm-1, a transmis organismul de cercetare polară într-un comunicat de presă.
„Această desprindere era de aşteptat şi este un comportament natural al barierei Brunt. Nu are legătură cu schimbările climatice”,
a explicat glaciologul Dominic Hodgson, citat în comunicat.
În luna februarie a anului precedent, întinderea gheţii a atins cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată în 44 de ani de observaţii prin satelit, arată datele raportului anual al programului european Copernicus privind schimbările climatice.
Topirea completă a unui aisberg în 2021, la 4.000 km nord de locul în care s-a desprins din banchiză în anul 2017, a eliberat peste 150 de miliarde de tone de apă dulce amestecată cu nutrienţi, îngrijorându-i pe oamenii de ştiinţă cu privire la impactul fenomenului asupra unui ecosistem fragil.
Pentru a afla mai multe informaţii despre această căldură hibernală „extremă” AFP a apelat la Freja Vamborg, om de ştiinţă în cadrul Serviciului european pentru schimbări climatice Copernicus (C3S).
„La 1 ianuarie, un puternic flux de aer a sosit din sud-vest şi a adus aer mai cald în nord, care a pătruns în mod neobişnuit mai departe către Europa de Est, ajungând chiar până în Belarus. O acoperire minimală de zăpadă a fost, probabil, un alt factor determinant”, a spus Vamborg.
Specialista a explicat că schimbările climatice au efect asupra mișcării maselor de aer.
„Circulaţia maselor de aer într-o anumită situaţie meteorologică şi schimbările climatice nu sunt două lucruri independente. Schimbările climatice în sine au un efect asupra mişcării acestor mase de aer şi, de asemenea, au un impact asupra temperaturii acestora”, a spus Freja Vamborg
Odată cu creşterea temperaturilor la nivel mondial, valurile de căldură şi perioadele călduroase devin din ce în ce mai frecvente şi mai intense. Iar acest lucru nu se limitează doar la lunile de vară. În timp ce tendinţa de încălzire în Europa este în medie mai puternică în timpul sezoanelor călduroase, iernile devin, de asemenea, mai calde, sub efectul creşterii temperaturilor la nivel global. În nordul Europei, încălzirea este mai accentuată iarna decât vara, în timp ce în sud tendinţa este mai evidentă vara, a mai explicat specialista, citată de Agerpres.
Lunile de iarnă călduroase au ca rezultat, pe de o parte, cerinţe reduse de încălzire şi, pe de altă parte, un strat redus de zăpadă, care afectează industria turismului de iarnă. În ceea ce priveşte ecosistemele naturale, printre urmări se poate menţiona un risc de trezire timpurie din hibernare, care poate avea un efect deosebit de negativ pentru animale în cazul în care apar ulterior un val de frig sau îngheţul. Impactul general va depinde de durata şi intensitatea evenimentului, mai scrie sursa citată.
Conform raportului anual al programului european asupra schimbărilor climatice Copernicus (C3S), publicat marţi, ultimii opt ani au fost cei mai călduroşi înregistraţi vreodată la nivel global, depăşind „cu aproximativ 1,2 grade Celsius” temperaturile din perioada 1850-1900, înainte ca revoluţia industrială să îşi facă simţite efectele asupra climei.