Paula Vals, originară din Greci, a decis să se întoarcă acasă după ce a studiat prin marile orașe. Era mai hotărâtă ca oricând să înceapă o afacere care, la prima vedere, era sortită eșecului. Paula, însă, nu s-a demoralizat și și-a văzut de proiectul ei – o patiserie. Visa să facă din reţetele tradiţionale de plăcinte dobrogene un brand naţional. Afacerea este, azi, o mică industrie care a salvat o comunitate întreagă.
Iar gândirea pozitivă a ajutat-o pe Paula atunci când obstacole i se ridicau în cale. Nu a făcut niciun pas în spate și a reușit, astfel, să salveze o întreagă comunitate.
„Indiferent câte obstacole ai, ajungi să dai faliment, te ridici, pleci mai departe… Aşa s-a întâmplat şi cu această poveste. Forţă de muncă exista, pentru că încă nu apucase să plece. Chiar dacă ei nu aveau pregătire în domeniu, am făcut specializări cu ei, am făcut cursuri, i-am perfecţionat şi asta ne-a ajutat”, povesteşte Paula Vals, antreprenor, pentru Observator
La acea vreme, în comuna Greci mai locuia o mână de oameni. Mulți șomeri, la fel de mulți cu gânduri de plecare în străinătate.
„Nu te mai primeşte că eşti bătrână. Mă zic, fac o cerere, nu dau în cap. Fac o cerere, mă primeşte, bine, nu mă primeşte, bine”, spune o angajată.
Această doamnă avea aproape 60 de ani când a bătut la porţile fabricii. Apropiații îi spuseseră că nu are șanse să fie angajată deoarece este prea în vârstă. Femeia, însă, nu s-a descurajat.
Firma care avea iniţial 3 angajaţi, dintre care unul era patroana, acum numără 250 de oameni care au găsit aici nu doar un loc de muncă, ci o adevărată familie. Angajații s-au împrietenit, s-au apropiat și au ajuns, rapid, să se simtă ca în familie.
„Nu ştiu ce aş fi făcut dacă nu era fabrica aici. Eu am mai lucrat şi-n alte domenii până să mă fac brutar”.
„Suntem ca o familie. Ne înţelegem cu colegii, stăm la o masă”, spun angajaţii.
„Această fabrică, această comunitate, am considerat-o ca un proiect social. Adică, pe lângă faptul că da, sunt angajaţi, dar în primul rând sunt oameni”, mărturiseşte patroana.
Pe unii i-a trimis la specializare, pe alţii, la medic. Pentru unii a fost umăr pe care să poată plânge, pentru alţii, un sprijin important, la început de drum.
„Viitorul meu ar fi tot în această fabrică, nu aş vrea să plec de aici. M-am acomodat, îmi place foarte mult şi mai rămân aici”, spune un angajat.
Mica afacere pornită într-o patiserie din satul Greci, de la poalele munţilor Măcin, e cunoscută acum în toată ţara şi în toată Europa. Produsele lor se exportă în Spania şi Italia, ca să mai îndulcească românilor de acolo dorul de casă. În plus, datorită lor, plăcinta dobrogeană a primit atestat european.