Grădinițele din România nu se confruntă cu o situație tocmai plăcută. Lipsa educatorilor și a învățătorilor din instituții este o adevărată problemă, citează wall-street.ro.
Grădinițele se confruntă cu o mare lipsă de personal specializat. Posturile sunt disponibile, însă educatorii și învățătorii nu se încumetă să aplice. Situația este una neplăcută atât în mediul rural, cât și în cel urban. Acest lucru se explică prin faptul că veniturile asigurate nu sunt suficiente nici măcar pentru strictul necesar.
Pe lângă toate cheltuielile pe care le au cadrele didactice, acestea ajung uneori să cumpere bunuri pentru învățământ din propriile resurse. Educatorii și învățătorii ajung să scoată bani din buzunar pentru hârtii, planșe sau alte materiale, în așa fel încât să aibă resursele necesare în practicarea activităților la fiecare grupă.
Numărul de copii înscriși într-o singură grupă nu este unul mic, motiv pentru care, persoanele specializate ajung să resimtă la fiecare final de lună investițiile pe care le-au făcut pentru bunăstarea propriului loc de muncă. Situația cadrelor este complicată pe deplin de lipsa de posibilități pe care trebuie să o confrunte zilnic.
O educatoare la început de drum primește suma de 3.197 lei. În schimb, o învățătoare de gradul I poate ajunge la 4.736 lei, însă doar dacă îndeplinește condițiile necesare în ceea ce privește vechimea și experiența în domeniu. Un cadru didactic care se bucură de o experiență între 5 și 10 ani poate avea un salariu de 4.098 lei. Vechimea de 15 ani asigură un venit de 4.144 lei, cea de până la 20 ani este răsplătită prin 4.189 lei, iar cea de până la 25 ani prin suma de 4.372.
Putem constata că, în ciuda faptului că au trecut două decenii de la implementarea acestor câștiguri, ele nu s-au modificat și nici până la momentul actual nu depășesc suma de 4.000 lei. Pe lângă cheltuielile de zi cu zi, educatoarele sunt puse în ipostaza în care trebuie să achiziționeze din resursele proprii materiale necesare pentru buna desfășurare a programelor educaționale.
„Pe partea aceasta de formare a profesorilor suntem deficitari, dar și condițiile lipsesc. La condiții sunt luate în discuții și acea dorința a colegelor noastre de ani de zile de a încerca să aibă mai puține ore. După cum știm, educatoarele lucrează 25 de ore pe săptămână, ele au o normă sau un post, iar acest post include 25 de ore lucrate, în timp ce profesorii lucrează 18 sau 16 ore (…)
Pe lângă acest lucru, educatoarele, colegele mele, au venit inclusiv cu borcanul de gem și cu pâine pentru a suplini cumva nevoia copiilor care au lipsuri. Deci cred că la lucrurile astea ar trebui să ne gândim. Sigur că sunt multe lucruri importante pe care trebuie să le luăm în calcul, care înseamnă în primul rând bani, iar asta înseamnă un buget mai generos în ceea ce privește educația timpurie pentru că aici nu poți să îl ții pe copil pe scaun și să îi povestești. Aici trebuie efectiv ca acel copil să interacționeze, să aibă cât mai multe experiențe care să însemne învățare”, explică Viorica Preda, Inspector General.
Chiar dacă Legea Educației spune că Guvernul trebuie să acorde 6% din PIB pentru învățământ, responsabilii au decis să aloce doar 2.1%, echivalentul a 32 miliarde de lei. Situația este una critică, iar reprezentanții din Ministerul Educației încearcă din răsputeri să atragă tineri noi care să accepte să profeseze.
„Pe partea de salarizare, știm cu toții că în momentul de față 50-60% dintre cadrele didactice au vârsta de 50 de ani spre înainte. Să aducem cadre didactice bine pregătite trebuie să avem o salarizare motivantă, concurențială, pe baza de reușite, astfel încât să existe o competiție permanentă”, susține președintele Comisiei pentru învățământ, Natalia Intotero.