Prețul actual ar fi cea mai convenabilă variantă, atât pentru Guvern, cât și pentru furnizori, însă decontul ar avea loc după alegeri, dacă România va fi sancționată pentru prelungirea ilegală a măsurii după 1 ianuarie 2024.
Dumitru Chisăliță susține că s-a ajuns la un paradox al pieței de gaze și electricitate din România, pentru că unii dintre furnizori (firme private) doresc prețuri plafonate în continuare.
„Sunt și unii furnizori care nu sunt de acord cu măsura plafonării, dar alții și-o doresc, pentru că nu mai au de făcut mare lucru, iar statul le plătește diferența de preț. Nu au mult de câștigat, dar nici nu pierd. Am aflat, chiar în weekendul care a trecut, că se ia deja în considerare măsura plafonării, atât pentru gaze naturale, cât și pentru energie electrică.
ANRE a venit cu ideea de a prelungi plafonarea până în 2026, deși s-a prelungit deja un an. Trebuia să fie până la 1 ianuarie 2024. După încă o prelungire, s-ar putea merge mai departe, până în 2027 sau chiar mai mult, dar cum se mai justifică existența ANRE, cu o mulțime de angajați care într-o astfel de situație nu mai au nimic de făcut pentru piața liberă”, spune președintele asociației, pentru Jurnalul.ro.
Dumitru Chisăliță mai spune că România ar fi trebuit să renunțe la măsura plafonării, după 1 ianuarie 2024, iar la un moment dat țara noastră ar putea fi obligată să plătească penalități. „La un moment dat se va sesiza cineva, va exista un proces, iar dacă instanța de judecată va hotărî că s-a încălcat legea, va stabili o sumă pe care România va trebui s-o plătească, iar banii vor fi luați tot de la noi, consumatorii, chiar dacă banii pe care statul i-a dat în perioada plafonării nu se vor cere înapoi”, a mai explicat specialistul.
Aceeași problemă a fost ridicată și de reprezentanții asociațiilor transportatorilor, în privința plafonării prețului poliței RCA, arătând că elimină principiile concurenței și produce o anomalie a pieței, ducând tot la creșteri ale tarifelor, chiar și în perioada de plafonare.
„Tendinţa naturală a firmelor este de a impune un oligopol pentru a-şi securiza profitul. Culegerea de informaţii despre piaţă, client, concurenţă etc. înseamnă cheltuială de timp şi bani pentru vânzător, întâlnirea vânzătorului cu cumpărătorul presupune personal, timp, centre de informare, bani şi – cel mai periculos lucru pentru un vânzător – infidelitate.
Tocmai de aceea, cele mai multe societăți comerciale îşi doresc monopolul. Reglementările generale şi specifice interzic înfiinţarea acestor monopoluri – excepţie făcând cele naturale -, dar tendinţa există permanent în piaţă.
În fapt, plafonarea prețului și marja comercială fixă garantată prin plafonare înseamnă crearea unui oligopol indirect pe piața de gaze, cu multiple avantaje pentru furnizorii de gaze, și mai ales eliminându-se riscurile specifice unei piețe liberalizate pentru furnizori”, a mai spus expertul.