Nicolae Ceaușescu a avut un vis de 2 miiarde de dolari – Combinatul Siderurgic de la Călărași. Amplasat pe malul Dunării, combinatul beneficia de transport ieftin și apă necesară procesului tehnologic.
Cu toate astea, mulți au susținut că o astfel de investiție ar fi trebuit făcută la Galați, unde deja exista un cobinat siderurgic. Combinatul de la Călărași a fost un proiect ambițios și controversat, în care Dunărea juca un rol extrem de important.
Combinatul se întindea pe 650 de hectare și avea oțelărie electrică, laminor, depozit de materii prime și o secție de îmbogățire a minereului de fier. Este legat de Dunăre printr-un canal de 13 kilometr, iar pe malul fluviul exista și un port și o gară.
Investiția a costat statul 2 miliarde de dolari. Principalul produs finit al fabricii, șina de cale ferată, trebuia să fie vândută în mod special URSS. Au fost angajate 6.000 de persoane din zonă, iar specialiștii au fost aduși tocmai din Reșița, Galați și Hunedoara.
Construcția a început în 1976, iar în 1989 era deja terminată în proporție de 90%. Amplsarea combinatului oderea două avantaje uriașe: alimentarea cu minereuri și expedierea produselor finite pe apă, adică transport ieftin. Mai mult, apa din Dunăre era folosită în procesul tehnologic. Cu toate astea, aceleași avantaje le avea și Combinatul de la Galați, lucru care a atras voci care au susținut că investiția ar fi trebuit să fie făcută la Galați.
Printre cei care s-au opus dorinței lui Nicolae Ceaușescu a fost și Gheorghe Apostol, unul dintre colaboratorii lui Gheorghe Gheorgiu Dej, care în iulie 1960 aprobase construirea Combinatului Siderurgic Galați.
„Gheorghiu Dej avea obiceiul de a discuta cu fiecare om în parte, de a îi cere părerile. Ceauşescu a avut alt stil. La început a fost un foarte bun apărător al principiului muncii şi conducerii colective. Până la Conferinţa din ’67. Problemele externe le trecea prin Prezidiul Permanent şi problemele celelalte le trecea prin Biroul Politic. Era o atmosferă de lucru foarte bună. Şi eu l-am susţinut în această perioadă pe Ceauşescu. L-am susţinut… Lucrurile au mers bine pînă la Congresul al IX-lea…. Până la Conferința partidului din 1967. După acest moment, s-a schimbat.
Este mai avantajos să construim o nouă unitate, decât să dezvoltăm ce avem? Şi oamenii au susţinut că sînt toate condiţiile asigurate. Doar numai clădirea trebuie s-o ridicăm, încolo fundaţiile – fundaţii costisitoare – sînt făcute. Acolo este un teren de loess. Apa freatică îl termină repede şi se produc surpări. Şi profesorul [Aurel] Beleş – era un mare specialist în fundaţii – a avut soluţia ca să se bată piloni de beton, lungi cam de 10 m. Şi aşa s-au bătut aceşti piloni şi s-a asigurat fundaţia care şi acum se menţine.Şi i-am rugat să facă un document prin care să se arate că, din punct de vedere economic şi tehnic, este avantajoasă dezvoltarea etapei a doua la Combinatul Galaţi şi că nu este necesară construcţia unui nou combinat siderurgic. Şi oamenii au lucrat la acest document. Şi documentul i l-am dat lui Dăscălescu [care era secretar al Comitetului județean Galați].Citește și: Nicolae Ceaușescu a făcut primul zgârie-nori din România. Care este povestea din spatele clădiriiDăscălescu i l-a dat lui Ceauşescu. Mă cheamă Ceauşescu la el. Dăscălescu era de faţă. Aveam şi documentul de la Galaţi. “Tovarăşe Apostol, ai fost la Galaţi?” “Da, am fost”. “Şi ce-ai făcut acolo ?” “Uite-aşa, uite-aşa…” “Păi, ai primit însărcinarea cuiva?” “Păi, industria – lucram la guvern – industria este-n subordinea mea. Eu trebuie să vin documentat în faţa dumitale, ca să demonstrez că nu este posibil să facem ce spui. S-ar face o mare greşeală dacă am proceda aşa. Să ne concentrăm la Galaţi”. “Pentru că eşti tu gălăţean.” “Nu pentru că sunt eu gălăţean, dar aşa a fost construit proiectul de la început. Sunt deja investiţii făcute pentru dezvoltarea etapei a doua. De ce să nu dezvoltăm Combinatul de la Galaţi? ” Trebuia să ajungă Combinatul ăsta de la Galaţi cam la 8-9 tone de oţel. Până la urmă, Ceaușescu a hotărît să se construiască Combinatul de la Călăraşi”
, spunea Gheorghe Apostol, într-un interviu, în 1994, citat de evz.ro.