Cele mai des falsificate alimente din supermarketuri. La ce să ai grijă când alegi un aliment de pe raft

Tu știi ce pui în coș atunci când vine vorba de alimente? Fie că vorbim de uleiul de trufe, vanilia din înghețată sau wasabi-ul de lângă sushi, ingredientele autentice sunt de cele mai multe ori prea rare sau prea scumpe pentru a satisface cererea globală. Astfel, companiile au găsit modașități de af ace bani oferind alternative mai ieftine.

Există modalități perfect legale de a face acest lucru, dar există și o industrie alimentară frauduloasă globală estimată la 40 de miliarde de dolari pe an, care afectează producătorii legitmi.

Citește și: Românii nu mai fac față cheltuielilor. România este în topul european cu cele mai scumpe alimente

Mai jos îți prezentăm 11 dintre cele mai falsificate alimente și cum să le recunoști pe cele autentice.

Top cele mai falsificate alimente

Ulei de trufe

Chiar dacă uleiul de trufe este omniprezent, trufele reale sunt incredibil de rare. Uleiul de trufe este, de obicei, o combinație de ulei de măsline sau ulei de floarea soarelui, aromatizat cu un compus sintetic derivat din petrol numit 2,4-Dithiapentane, același compus aromatic ca și mirosul picioarelor. Singura modalitate de a fi sigur că mănânci o trufă autentică este să o vezi feliindu-se în fața ta, potrivit dcbusiness.ro.

Sirop de arțar

Circa jumătate din  siropul de arțar de pe piață nu e real, fiind adesea vândut sub numele de „sirop de masă” sau „sirop de clătite”, cinținând o combinație de sirop de porumb, coloranți, caramel și arome. Adevăratul sirop de arțar provine din Canada, care exportă aproximativ 85% din totalul consumat anual.

Identificarea produsului real se rezumă adesea la culoare și textură, siropul de arțar pur având o consistență mai subțire și un aspect mai tulbure decât amestecurile artificiale.

Wasabi

Aproape tot wasabi-ul vândut în afara Japoniei este preparat, de fapt, din hrean, îndulcitor și amidon de porumb. Wasabi-ul adevărat costă de aproximativ 30 de ori mai mult și este una dintre cele mai dificile plante de cultivat în mod comercial. Wasabi-ul real este mai puțin picant și mai subtil decât alternativa din hrean.

Parmezan

Parmezanul este Parmezan doar dacă provine din Parma, Italia, sau mai exact, din regiunea Emilia-Romagna. Numai 300 de fabrici din această zonă sunt certificate pentru a produce autenticul Parmegiano-Reggiano, care trebuie să fie maturat cel puțin un an pentru a obține cristalele de umami atât de important. Brânza Parmezan produsă în afara Italiei este puțin mai ieftină decât cea originală.

Vanilie

Aroma este dată de păstăile unei orhidee polenizate manual, păstăi  recoltate și masate pentru a elibera vanilina, înainte de a fi lăsate la înmuiat în apă și alcool pentru a produce un extract. Acesta este motivul pentru care doar aproximativ 1% din produsele vândute cu aromă de vanilie sunt realizate cu vanilie autentică. Vanilina fabricată în laborator poate proveni din petrol, folosind ulei de cuișoare, lemn sau coajă pentru a produce aroma artificială.

Caviar

Caviarul este unul dintre cele mai scumpe alimente de pe planetă. Prețurile pot ajunge la 24.000 de dolari pe kilogram, făcând produsul o țintă populară pentru falsificatori care folosesc icre de pește de calitate inferioară, cum ar fi somonul de lac. Caviarul de sturion beluga autentic necesită răbdare – peștele trebuie să crească timp de 10 ani înainte de a fi ucis și de a-i fi recoltați sacii cu ouă. Este dificil să faci distincția la prima vedere între caviarul veritabil de imitația sa, dar un indiciu este forma uniformă și strălucirea autentică a produsului.

Miere

Până la o treime din mierea comercializată la nivel internațional este falsă. Cererea globală este pur și simplu mai mare decât pot satisface albinele. Marea majoritate a mierii din lume provine din China, care este și locul de origine al versiunilor falsificate. Pentru a completa stocurile, unii producători amestecă mierea reală cu îndulcitori artificiali precum siropul de porumb, glucoza sau orez, trestie de zahăr sau sfeclă. Această prelucrare – sau orice prelucrare, de fapt – tinde să distrugă cele mai bune calități nutritive și de sănătate ale mierii naturale, transformând-o într-un simplu zahăr ieftin.

Citește și: Ce pensionari trebuie să înapoieze pensiile sociale și banii de pe cardurile de alimente. Toți beneficiarii trebuie să știe

Ulei de Măsline Extra Virgin

Uleiul de măsline extra virgin a fost ținta fraudei alimentare încă din zilele Romei antice, când se vindea ulei de măsline inferior sau amestecuri de alte uleiuri sub numele de ulei de măsline extravirgin. Majoritatea uleiului de măsline extra virgin provine încă din Spania, Italia sau Grecia, de unde este stoarsă proaspăt din măsline coapte, fără a folosi căldură sau substanțe chimice. Mașinile de recoltat scutură fructele de pe măslini, care apoi sunt măcinate într-o pastă groasă, stoarse și presate.

Uleiul de măsline extra virgin de înaltă calitate poate costa 10 dolari pentru o sticlă de 500 ml. Frauda cu ulei de măsline a fost întreprinsă în mijlocul operațiunilor legitime, așa că este dificil să identificați falsurile fără un test de gust. Este important să verificați data ‘presat pe’ care ar trebui să fie de mai puțin de un an, deoarece uleiul de măsline extra virgin își pierde aroma fructată și iarbă după aproximativ doi ani.

Cafea

Cafeaua măcinată a fost, de asemenea, amestecată cu ghinde măcinate, orz și grâu. Cafeaua boabe întregi tinde să aibă mai puțin umplutură, dar provocările de a crește și cultiva cantități mari pot duce la diferențe semnificative în calitate. Sunt necesare aproximativ 1.500 de cireșe de cafea pentru a face 1 kilogram de boabe, iar cei mai buni producători de cafea folosesc doar cireșe coapte culese manual. Coaja este îndepărtată, iar semințele sunt uscate și prăjite. Mașinile de recoltat, pe de altă parte, nu fac distincție între cireșe coapte și necoapte, le adună și le procesează împreună.

Șofran

Cel mai scump condiment din lume, șofranul, provine din firele sau stigmatele florii Crocus Sativus. Fermierii din Kashmir petrec doi ani cultivând florile și recoltându-le, având nevoie de 150.000 de flori pentru a produce un kilogram de șofran, care valorează aproximativ 3.000 de dolari. Este un proces intensiv în muncă, în care stigmatele trebuie îndepărtate manual, tăiate și sortate. Falsificatorii caută să imite produsul cu fân vopsit în roșu, păr de cal, filamente de cocos sau rădăcini de plante.

Guvernul din Kashmir a introdus chiar un centru de comerț cu o marcă geografică pentru a certifica autenticitatea. La fel ca în cazul caviarului, un test cu apă poate dezvălui ce este real și ce este fals: șofranul real eliberează încet o culoare galbenă în apă, în timp ce îngălbenirea este aproape instantanee cu versiunile artificiale. Șofranul real se descompune ușor, în timp ce cel fals rămâne intact după udare.