Cine a fost Mihăilă Gritta. Personalitate marcantă în istoria mineritului din România, a fost cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în dezvoltarea industriei miniere și pentru impactul său pozitiv asupra comunității din jurul său. Prin viziunea și determinarea sa, Gritta a jucat un rol esențial în transformarea localităților miniere și în îmbunătățirea condițiilor de viață ale muncitorilor din mină.
Originar dintr-o familie modestă, Gritta a manifestat, încă de tânăr, un interes deosebit pentru minerit și geologie. A urmat studiile la o școală tehnică, unde învață despre diferitele aspecte ale mineritului, de la tehnici de extracție la gestionarea resurselor naturale. După finalizarea studiilor, tânărul și-a început cariera în industria minieră, lucrând inițial în diverse mine din Transilvania.
Datorită competențelor sale tehnice și a dedicării față de munca sa, Gritta a avansat rapid în ierarhia profesională, ajungând să ocupe poziții de conducere în cadrul unor companii miniere importante.
Una dintre realizările notabile ale lui Gritta a fost introducerea unor tehnologii moderne de extracție și prelucrare a minereului.
Mihăilă Gritta a fost, de asemenea, renumit pentru eforturile sale de a îmbunătăți condițiile de viață ale minerilor și ale familiilor lor. A promovat întotdeauna standarde mai ridicate de siguranță și militează pentru drepturile muncitorilor.
Un exemplu de angajament față de comunitate îl reprezintă construirea de locuințe pentru familiile minerilor, precum și dezvoltarea infrastructurii locale, precum școli, spitale, biserici și centre culturale.
”O, dragul meu şi al lui Dumnezeu, e mult darul aflat, dar pentru scopul meu este puţin! Să nu crezi însă că spre desfătarea mea râvnesc după bunuri lumeşti, nu dragul meu ortac… alta e ce mă frământă pe mine.
Văd neamul meu în jugul robiei, văd că românilor le este închisă calea la şcoli, şi unicul scut al limbii şi legii noastre este casa lui Dumnezeu.
Toată şcoala românilor e biserica… şi numai sub scutul altarului avem pază a ne păstra limba şi datinile strămoşeşti. Acum dar, ortace dragul meu, mă vei pricepe că dorul inimei mele e acela să zidesc biserici. Cât se va ajunge din acest aur, tot îl voi împărţi până la ultimul gram…”, mărturisea Mihăilă Gritta, despre ceea ce îl motiva.