Deși regimul comunist a căzut în urmă cu mai bine de trei decenii, nostalgia pentru acesta încă poate fi resimțită în societatea românească. Adesea, atunci când discuțiile ajung la calitatea vieții, unii dintre participanți argumentează că sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu situația era mai bună. Un studiu recent a analizat acest aspect pentru a înțelege de ce Epoca de Aur este privită cu melancolie, arată Economedia.
În acest studiu despre calitatea vieții, după cum explică Daniel Enescu, au fost analizate perspectivele diferitelor categorii demografice între viața de acum și cea din perioada comunistă. Autorul observă că, în mod normal, cele două variabile ar trebui să fie corelate în sensul că, cu cât cineva evaluează mai bine calitatea vieții curente, cu atât ar trebui să fie mai puțin inclinat să aleagă viața din comunism ca alternativă preferată.
Două variabile care ies în evidență în studiu sunt vârsta și experiența personală cu regimurile politice. Se observă că tinerii născuți în regimul capitalist au o evaluare mai pozitivă în ceea ce privește calitatea vieții în prezent comparativ cu cei care au trăit în perioada comunistă (cei care au între 45 și 65 de ani). Totuși, chiar și tinerii au o credință marginal mai mică că viața era mai bună în comunism, în comparație cu cei care au trăit efectiv în acea perioadă.
Autorul sugerează că această diferență poate fi explicată prin idealismul tinerilor, care este mai puternic decât nostalgia celor mai în vârstă în ceea ce privește afinitatea cu regimul comunist. De asemenea, el sugerează că experiența personală influențează puternic percepția asupra comunismului, indicând că modul în care o persoană a trăit acele vremuri influențează în mod semnificativ modul în care percepe calitatea vieții în ambele perioade.
Pentru acest studiu care vizează raportarea la calitatea vieții, au fost luate în calcul trei aspecte: predictibilitate versus mobilitate socială, lipsa de stres versus prosperitate și egalitate versus meritocrație. Din cele trei, doar ultima se dovedește a avea o influență semnificativă asupra opțiunii oamenilor între cele două regimuri.
Mai exact, lipsa de predictibilitate și stresul actual nu se conturează ca motive suficiente pentru a considera că era mai bine în comunism, ci mai degrabă se evidențiază nevoia de egalitate. Analizând datele grafice și demografice, se observă că cei care susțin ideea de egalitate nu sunt neapărat cei mai săraci. În acest context, se poate interpreta că în era capitalismului post-comunist, preocuparea principală nu este doar propria „sărăcie”, ci mai ales bogăția celorlalți.
Te-ar putea interesa și: Țările nordice, atractive pentru românii care își caută de muncă în străinătate. Ce trebuie să faci pentru un salariu de 5.300 de euro pe lună