Fluturașul de salariu a rămas în vigoare în Italia, spre exemplu. Angajații cu contracte de muncă nu doar că primesc aceste documente de la angajator, dar chiar au obligația de a-i păstra timp de un deceniu.
„Busta paga”, așa cum se numește acest document la italieni, este foarte util angajaților din mai multe puncte de vedere: prin intermediul lui angajatul poate vedea foarte clar care sunt veniturile sale totale, cât plătește angajatorul pentru el, cât din venitul său brut merge la stat sub formă de taxe și impozite. Totodată, fluturașii de salariu dovedesc contribuțiile neplătite la pensie de către angajator. Până la 5 ani după neplată, contribuțiile sunt acreditate automat, dar după această perioadă, angajatul trebuie să demonstreze existența relației de muncă pentru a plăti contribuțiile datorate.
Conform codului civil, drepturile privind salarizarea se prescriu în 5 ani de la data la care trebuia efectuată plata, cu excepția unor situații precum indemnizația substitutivă de concediu, unde prescripția este de 10 ani, potrivit rotalianul.com Această perioadă de 5 ani începe de la încetarea relației de muncă în sectorul privat, în timp ce pentru sectorul public, prescripția începe a doua zi după ce salariul ar fi trebuit plătit.
Potrivit La legge per tutti, angajații au obligația de a păstra fluturașii de salariu până la 10 ani în eventualitatea unor litigii legate de pensie sau de salariu.
„Busta paga” include datele angajatorului, deducerile fiscale, calificările CCNL și a diferitelor organisme de asigurări sociale asociate. Practic, „busta paga” exprimă întreaga relație a lucrătorului cu:
În general, „busta paga” conține pe lângă suma de remunerație (salariu), următoarele specificații: