Cel mai ambițios proiect comunist a fost realizată cu munca a mii de oameni. Amenajarea hidroenergetică Râu Mare – Retezat a reprezentat o investiție, care a fost realizată pe parcursul a unui deceniu și jumătate, și care a schimbat radical înfățișarea unuia dintre cele mai sălbatice locuri din România: valea Râului Mare din Retezat.
În 1975 șantierul a fost deschis și presupunea înființarea hidrocentralei Retezat, constructie subterană de mare cădere (582,5 metri), având volumul unei clădiri de 15 etaje, în care sunt adăpostite cele două turbine Francis. Hidrocentrala din Retezat a fost construită în 11 ani, având puterea instalată de 335 MW.
Proiectul se referea, de asemenea, și la acumularea Lacul Gura Apelor, întins pe mai mult de 400 de hectare, construcția unuia dintre cele mai mari baraje de anrocamente din lume, cu înălțimea de aproape 170 de metri, și a unei centrale cu puterea instalată de 14 MW, în aval, la Clopotova.
În anii ´70 și ´80 au fost dempse eforturi incredibile pentru construcția aducțiunii principale din Retezat, o galerie cu o lungime de peste 18 kilometri și un diametru de 4,9 metri, după betonare, săpată în munți pentru a colecta apele din Retezat.
Captările secundare ale acesteia, Netiș, Bodu și Valea Mare, deși au fost realizate cu tehnologia acelor vremuri aveau o precizie uimitoare, specialiștii reușind să se întâlnească în inima muntelui. Aducțiunea secundară a lacului de acumulare Gura Apelor preia apele a 12 pâraie de pe versantul nordic al Retezatului, printr-un sistem de galerii subterane cu o lungime totală de 30 de kilometri.
„Uzina hidroelectrică Retezat realizează amenajarea pentru producerea de energie prin captarea debitelor Râului Mare în Lacul Gura Apelor, a debitelor cursurilor de apă întâlnite de aducțiunea secundară Râu Bărbat și a debitelor cursurilor de apă întâlnite de aducțiunea principală.
Această amenajare a apărut ca nevoie a aplanării vârfului de sarcină într-un moment în care industria românească era în plină dezvoltare. Cu ajutorul lacului se efectuează, de asemenea, și o regularizare multianuală a debitelor”, arată inginerul Flavius Dilertea, în lucrarea de docturat dedicată proiectului hidroenergetic.
În 1974, statul român a decis, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 759, amenajrea hidroenergetică a Râului Mare – Retezat, care avea să cuprindă barajul Gura Apelor, hidrocentrala din Retezat, subterană, şi hidrocentrala Clopotiva. Un an mai târziu au început lucrările la baraj.
Întreaga amenajare trebuia făcut în numai cinci ani – potrivit planurilor inițiale ale proiectului – în condițiile extreme din Retezat, într-o zonă sălbatică, aflată la peste 1.000 de metri.
Înainte de a începe amenajarea hidroenergetică, ţinutul ocupat de Lacul Gura Apelor şi de marele baraj din Retezat era un loc sălbatic, scăldat de apele râului Lăpuşnicul Mare şi ale afluenţilor săi, cunoscut ca traseu turistic important în Retezat.
Ţinutul unde avea să fie construit barajul Gura Apelor impresiona atât prin vasta reţea hidrografică şi pădurile virgine care îl ocupau, dar şi pentru fauna sălbatică bogată.
„Barajul Gura Apelor, de 173 de metri – unul dintre cele mai înalte din Europa – va fi construit din anrocament și va ”cântări” nouă milioane de metri cubi de pământ, argilă, pietriș. Galeria de aducțiune va avea 18,4 kilometri (la Lotru aceasta măsoară 13,5 kilometri) și va fi astfel cea mai lungă galerie din țară. Puterea instalată a hidrocentralei Retezat – 335 MW, cu o producție de energie de 605 milioane kwh.
Până în 1980 se va construi barajul de la Gura Apelor, galeria de aducțiune și Uzina hidroenergetică Retezat. În acel an va fi pus în funcțiune primul hidroagregat. În 1981, cel de-al doilea (energia electrică va f dezvoltată de o turbină tip Francisc, de fabricație românească). În 1982 va fi pusă în funcțiune și uzina hidroenergetică Clopotiva”, informa ziarul hunedorean Drumul Socialismului, în aprilie 1975, la scurt timp de la începerea proiectului.