Numărul copiilor rămași în grija rudelor sau în sistemul de protecție specială, din cauza părinților plecați la muncă în străinătate, a scăzut în mod semnificativ în ultimul an, potrivit datelor publice. Această tendință poate fi un indicator al îmbunătățirii condițiilor economice interne, însă problema rămâne una de interes național, potrivit unei analize ParentED.
Potrivit datelor oficiale ale Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), în luna martie 2024, 61.007 copii din peste 50.000 de familii erau în această situație, în scădere față de aceeași perioadă a anului trecut, când se înregistrau 72.902 de cazuri din aproape 57.000 de familii. Această scădere de aproape 17% indică o tendință îmbucurătoare, dar, deși tot mai mulți părinți revin sau își asumă rolul de sprijin financiar fără a pleca din țară, mii de copii continuă să trăiască departe de cei care le oferă cea mai importantă bază emoțională – familia. (Euractiv)
Conform datelor EUROSTAT, numărul de cetățeni români imigranți în UE a crescut cu aproape un milion de persoane între 2014-2023. Creșterea respectivă a fost anuală. Dacă urmărim procesul în detaliu, observăm, însă, o diferențiere importantă la nivelul principalelor țări de atracție a românilor în UE, în ceea ce am denumit „hexagonul de atracție migratorie europeană a românilor” (Sandu 2023). Între cele șase țări europene de maximă atracție pentru români apare o diferențiere importantă, consistentă, însă, cu așteptările noastre: țările nord-vestice ale continentului din „hexagon” atrag din ce în ce mai mulți români în intervalul 2014-2023 dar cele sudice, Italia și Spania, pierd migranți.
Scăderea sumei în Italia devine vizibilă începând din 2021 iar cea din Spania este semnalată încă din 2015. Este o schimbare majoră care indică o foarte probabilă reorientare a emigrării românești în Europa de la sudul mediu dezvoltat spre nord-vestul dezvoltat. Reorientarea se face, foarte probabil, nu numai din România ci și cu românii care pleacă direct din țările sudice spre cele nord-vestice ale continentului. Constatarea este foarte importantă pentru că aduce argumente empirice în favoarea unei idei esențiale pentru a înțelege dinamica emigrare-remitențe pentru români.
Un trend se conturează de mai mulți ani. Sunt mai mulți români care se întorc definitiv în țară decât cei care pleacă definitiv. Datele analizate de Profit.ro referitoare strict la acest aspect arată că, în șase ani, numărul celor întorși este aproape dublu față de numărul celor plecați.
Motivele variază. Există însă și realitatea că numărul emigrărilor definitive atinge nivelurile de la începutul anilor ‘90, iar jumătate dintre cei care părăsesc România au între 20 și 44 de ani.
Mai mulți români au ales să se întoarcă definitiv în țară decât cei care au plecat de tot, între 2017 și 2022. Datele arată că în perioada menționată s-au întors definitiv 317.214 de români. Prin comparație, doar 180.970 au ales să plece permanent.
Cifrele pe fiecare an sunt următoarele:
Imigratia este acțiunea prin care o persoana renunță la domiciliul de pe teritoriul altui stat și își stabileste domiciliul în România. Domiciliul din România al persoanei este adresa la care acesta declară că are locuința principală, trecută în actul de identitate.
Recordul de reveniri din străinătate a fost în 2018. Cei mai mulți s-au întors în Moldova și în București
Recordul de întoarceri definitive a fost înregistrat în 2018, cu mențiunea că INS nu a înregistrat întoarcerile din 1990. În perioada 2017-2022, cel mai mare număr de întoarceri definitive a fost înregistrat în Moldova (164.443(, urmată de București (81.072).
De ce se întorc românii din străinătate
Dumitru Sandu, profesor la Facultatea de Sociologie a Universității din București, cu expertiză în cercetări privind migrația, a enumerat într-un articol recent factorii cei mai probabili pentru acest trend vizibil.
“Foarte probabil, este vorba de un efect (…) al pensionării sau apropierii de pensie a unui număr semnificativ de români aflați în străinătate. (…) Tot mai mulți români din străinătate au acumulat un număr mare de ani acolo și au considerat că este vremea să revină în țară, la familii, prieteni, cunoscuți, să ocupe eventualele locuințe pe care, între timp , le-au construit în țară, cu bani din migrație (remitențe economice). În perioada 2015-2019 se manifesta deja o tendință de sporire a numărului de reveniri în țară.”, cităm din articolul profesorului, publicat în Contributors.ro.
Plecările definitive din 2022 sunt la nivel record, după anul 1990
Însă există un trend crescător absolut în numărul de plecări definitive. Reper pentru numărul de plecări definitive rămâne anul 1990, când aproape 100.000 de români au emigrat definitiv. Numărul a scăzut constant, până în 2010, când au plecat doar 8.000. Apoi ritmul a devenit ascendent, culminând cu nivelul de plecări din 2022, de 48.438, comparabil cu cel din 1991, an record după 1990.
Jumătate dintre cei care pleacă definitiv au vârste cuprinse între 20 și 44 de ani.
Câți români sunt plecați în Europa
În 2022, România a fost țara cu cel mai mare număr de cetățeni proprii care locuiau în alte state membre ale UE (3,1 milioane de persoane sau 24% din toți cetățenii UE care locuiesc într-o altă țară a UE ca non-naționali), înaintea Poloniei și Italiei (ambele cu 1,5 milioane sau 11%), potrivit Comisiei Europeane. Populația României este estimată de INS (2023) la 19.053.815 de locuitori.
Poitrivit ultimelor statistici MAE, principalele țări în care sunt plecați români (definitiv sau nu) sunt:
Italia – 1.137.728
Spania – 1.087.923
Marea Britanie – 949.810
Germania – 826.154
Puterea economiei României se apropie de media Uniunii Europene, factor care poate influența atât deciziile celor care vor să plece, cât și pe cele ale celor plecați.
În 2021 nivelul PIB-ului per capita exprimat în paritatea puterii de cumpărare standard era cu 27% sub media UE. În 2022 eram cu 24%, iar în 2023 am fost cu 22% sub media UE.
Banii trimiși acasă de românii sin străinptate, în 2023, reprezentau 2.8% din PIB
2023 a fost un an de vârf, în materie de bani trimiși acasă de către românii emigranți. De ce? Aș relua tema și întrebarea în perspectivă comparativă. Cred că se pot obține detalii prin compararea remitențelor economice transmise acasă de migranții români din străinătate, dacă vom plasa fenomenul în perspectivă mai largă. Întrebarea de la care pornim este dacă fenomenul în discuție este specific românesc, în contextul Uniunii Europene? Datele financiare pe care le folosim sunt, majoritar, cele ale Băncii Mondiale[1], iar cele despre populație provin din estimări ale EUROSTAT.
În contextul Uniunii Europene, numai Croația, Slovenia și Portugalia înregistrau creșteri mai mari ale remitențelor pentru perioada 2019-2023 (vezi figura 1). Strict vorbind, dinamica remitențelor din România, puternic ascendentă în ambele perioade, înainte de pandemia COVID-19 și după, se aseamănă foarte mult cu cele înregistrate pentru Republica Cehă, Bulgaria și Olanda (figura 1). Greu de spus „de ce”. Probabil că mecanismele social-economice sunt diferite de la țară la țară. Asupra mecanismelor specifice României, în context european, ne vom centra în continuare, folosind perspective diferite, funcție de datele disponibile.
Este foarte probabil că acest spor de remitențe vine fie din sporul net al diasporei de dată recentă din România, fie din câștigurile suplimentare asociate cu reorientarea emigrării românești de la Sudul relativ sărac al Europei spre Nord-Vestul relativ bogat, fie din activarea proiectelor de revenire în țară pentru tot mai mulți emigranți. Desigur, pot fi implicați și alți factori, mai mult sau mai puțin asociați cu cei menționați, de genul accentuării migrației circulatorii între țară și străinătate, accentuarea antreprenoriatului transnațional, consolidarea în creștere a culturii de a trimite bani acasă de către cei din diaspora.