Adevărul este că majoritatea sătenilor care apar ca nevăzători în acte, nu au nici măcar cea mai mică problemă de vedere şi, ca situaţi a să fie şi mai revoltătoare, sunt săteni care chiar au deficienţe de vedere, dar nu se bucură de acelaşi ajutor, pentru că nu au avut bani de şpagă pentru doctor.
„Satul acesta este plin de orbi, dar ei, de fapt, văd mai bine ca mine. De 10 ani, de când stau în acest sat, am văzut acești oameni care au declarat că nu văd în toate ipostazele. Merg pe drum fără nicio problemă, se duc la bar și își cumpără alcool, că doar au de unde, iar unii chiar conduc. Au căruță, tractoare și mașini și toți îi știu că-s și vitezomani.
u țin ei cont de nimic și se grăbesc să nu fie văzuți chiar de toți. A fost o doamnă și un domn de la Spitalul de Neurochirurgie de la Iași, care i-a ajutat să-și facă toți acte, dar femeia a murit de cancer. Însă ei au pensie permanentă și nu se mai duc la nicio comisie. S-au asigurat, cum s-ar zice”, a mărturisit o femeie din sat, care dorește să îi fie protejată identitatea pentru a nu-și face probleme cu vecinii „nevăzători””, spune unul dintre săteni, potrivit Bzi.
Unul de pe listă este Ionel Dadu, iar acesta și soția sa dețin câte un certificat de handicap de gradul I și încasează lunar câteva sute de lei pe lângă pensia de drept. Cei doi merg foarte bine prin curte și își desfășoară activitățile zilnice fără prea mult efort. Ba chiar au recunoscut culorile florilor și au avut grijă să nu le iasă păsările din curte.
„Florile astea albe sunt tare frumoase și se înalță sus. Țin umbră. Avem noroc la căldurile astea și de copacii ăștia de aici (n.r. – de lângă poartă). Parcă nu mai putem face nimic, s-au schimbat vremurile. Avem grijă să nu iasă găinile din curte și mai facem câte una, alta, atât cât mai putem, că suntem bătrâni”, a spus soția lui Ionel Dadu, fără a ști cu cine stă de vorbă.
Când cei doi au fost întrebați de pensiile pentru nevăzători pe care le încasează lunar fără a avea o problemă reală au părut că au lecția bine învățată și au devenit ușor recalcitranți.
„Noi nu vedem foarte bine, cu greu ne deplasăm, avem gradul I și suntem încadrați ca fiind nevăzători permanenți, deoarece suntem bătrâni și nu mai putem să mergem la spital. Purtăm și ochelari, doar ca să mai zărim câte ceva. Suntem vai de capul nostru. Ce să facem, ne descurcăm și noi cum putem. Mai avem noroc de băiat, care mai stă cu noi și ne mai ajută”, apoi au adăugat soții Dadu.