Sebastian Vlădescu nu a scăpat de închisoare, sentinţa de condamnare la 7 ani fiind definitivă. În acelaşi dosar, au fost trimişi în judecată fostul deputat Cristian Boureanu, acuzat de trafic de influenţă; Mircea Ionuţ Costea (fost angajat la Ministerul Finanţelor şi fost director al Eximbank) – trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită şi Constantin Dascălu (fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor) – luare de mită.
Pe 15 noiembrie 2019, Sebastian Vlădescu a fost trimis în judecată de DNA pentru luare de mită şi trafic de influenţă, dosarul de corupţie fiind legat de reabilitarea unor tronsoane de cale ferată. Vlădescu primise anul trecut o condamnare la 8 ani şi 6 luni închisoare cu executare, dar sentința a fost atacată cu apel.
Instanța supremă a dispus astfel încetarea procesului penal împotriva lui Cristian Boureanu, după ce acesta fusese inițial condamnat la 4 ani şi 3 luni de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă. Decizia este definitivă.
Tot în dosarul lui Sebastian Vlădescu, pentru prescripția răspunderii penale, au fost achitați în dosar Constantin Dascălu (fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, condamnat inițial la 5 ani şi 6 luni de închisoare pentru luare de mită) și Mihaela Mititelu, o apropiată de conducerea Companiei Naţionale CFR, care primise 4 ani de închisoare pentru complicitate la trafic de influenţă.
ÎCCJ a mai decis să confiște următoarele sume:
Despre Cristian Boureanu:
– „Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului Boureanu Cristian Alexandru, în pedepsele componente, după cum urmează: – 3 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 din Codul penal anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal; – 1 an si 9 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 388 din 20 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 24005/299/2017, definitivă prin decizia penală nr. 641 din 9 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti – Sectia a II-a penală.
În baza art. 396 alin. (1) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 din Codul penal rap. la art. 6 ?i art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, săvârşită de inculpatul Boureanu Cristian Alexandru, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 lit. c) din Codul penal. Înlătură dispoziţiile art. 97 din Codul penal privind anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an si 9 luni închisoare, aplicată inculpatului Boureanu Cristian Alexandru prin sentinţa penală nr. 388 din 20 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 24005/299/2017, definitivă prin decizia penală nr. 641 din 9 mai 2019 a Curtii de Apel Bucureşti – Sectia a II-a penală. Înlătură dispoziţiile art. 45 alin. (2), (4) şi (5) din Codul penal”
Despre Constantin Dascălu:
– „În baza art. 396 alin. (1) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) din Codul penal rap. la art. 6 ?i art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, săvârşită de inculpatul Dascălu Constantin, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 lit. b) din Codul penal. Înlătură dispoziţiile art. 66 şi art. 65 din Codul penal”
Despre Mihaela Mititelu
– „În baza art. 396 alin. (1) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, săvârşită de inculpata Mititelu Mihaela, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale, conform art. 154 lit. c) din Codul penal. Înlătură dispoziţiile art. 66 şi art. 65 din Codul penal”
Curtea de Apel București a decis să suspende pedeapsa aplicată lui Puiu Popoviciu în urmă cu 7 ani și să rejudece de la zero procesul, după ce a admis o cerere de revizuire formulată de omul de afaceri.
Instanţa i-a admis în principiu lui Popoviciu o cerere de revizuire, a suspendat executarea pedepsei şi a dispus rejudecarea dosarului ”Ferma Băneasa”.
„În baza art.459 alin.7 Cpp coroborat cu art.453 alin.1 lit.a Cpp, admite în principiu cererea de revizuire formulată de petentul-condamnat Popoviciu Gabriel Aurel împotriva s.p. nr. 115/F/23.06.2016 pronunţată de CAB – Secţia I Penală în dosarul nr 9577/2/2012, definitivă prin d.p. nr. 266/A/02.08.2017 a ICCJ.
Dispune rejudecarea cauzei în fond şi în baza art.43 alin.1 rap. art 26 C.proc.pen. trimite cauza la completul C4 Fond al Secţiei I Penale a Curţii de Apel Bucureşti în vederea discutării reunirii laturii penale cu latura civilă a dosarului 46/1/2020 cu termen la 30.06.2023. În baza art.460 alin.1 C.proc.pen. suspendă executarea sentinţei penale nr. 115/F/23.06.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală în dosarul nr. 9577/2/2012 definitivă prin d.p.nr. 266/A/02.08.2017 a ICCJ. Definitivă în privinţa admiterii în principiu.
Cu contestaţie în 48 de ore de la comunicare în privinţa suspendării executării hotărârii supuse revizuirii”, se arată în decizia instanţei.
Omul de afaceri Gabriel Puiu Popoviciu a primit pe 2 august 2017 o condamnare definitivă de 7 ani de închisoare în dosarul „Ferma Băneasa”.
El a plecat din România înainte de pronunţarea sentinţei, fiind localizat în Marea Britanie, de unde autorităţile române au încercat fără succes să îl extrădeze.
Iniţial, el a fost reţinut la Londra, însă a fost eliberat în schimbul unei cauţiuni de 200.000 de lire sterline. Ulterior, în 2021, Înalta Curte de Justiţie a Marii Britanii a respins definitiv cererea României de extrădare a omului de afaceri, judecătorii britanici motivând că Popoviciu nu a fost judecat de un tribunal imparţial în România şi a ”suferit o negare completă” a drepturilor sale la un proces corect, aşa cum sunt ele protejate prin articolul 6 al CEDO.