Știați că doar 16% din populația țării a absolvit o facultate? Codași la studii superioare

Știați că doar 16% din populația țării a absolvit o facultate? Țările nordice depășesc 50%, media europeană fiind de 35%. Mai exact: 44% dintre români au nivel mediu de educație (postliceal, liceal, profesional, învățământ complementar sau de ucenici), 40% nivel scăzut (preșcolar, primar, gimnazial sau fără școală absolvită) și 16% au nivel superior, conform Institutului Național de Statistică.

Prea puțini români cu facultate

Ne încăpățânăm să fim primii de la coada Europei, deși nu avem niciun argument în legătură cu această „strategie” dăunătoare stării de bine a individului și a nației, situației economice și percepției României în lume. „Vina” e dată pe faptul că mai mult de jumătate din populația țării trăiește în mediul rural, că nu avem infrastructură modernă, că multe meserii necalificate sunt mai bine plătite, că economia nu e suficient dezvoltată și că nu prea avem noi, ca nație, apetență pentru învățat.

În plus, la ora actuală numai 26% dintre tinerii de 24-35 ani urmează o formă de învățământ terțiar după finalizarea liceului (facultate sau școală profesională superioară). Cu 74% neinteresați de dezvoltarea personală prin educație nu facem decât să stagnăm sau chiar să involuăm, îngroșând rândurile celor care se pregătesc de exod sperând, total neinformați, la o viață mai bună în afara țării prestând munca de jos.

PIB de 5 ori mai mic pentru educație decât în timpul regimului comunist

Puțin peste 2% din PIB s-a alocat Educației și anul acesta (față de media Europei de 5%). Înainte de Revoluție, media anilor „ceaușiști” era de 10%. Dacă unii dintre noi suntem nostalgici în mod nefondat după acei ani, iată, totuși un motiv real să privim cu respect strategia de țară din acele vremuri.

Mai mult, conform unui studiu realizat recent de IRES, 86% dintre români consideră că actualii elevi sunt mai slab pregătiți decât cei de dinainte de 1989. Iar studiile recente confirmă aceasta percepție. Azi, gradul de alfabetizare pentru elevii români cu vârsta între 6 și 14 ani este scăzut: 42% se plasează în zona „nefuncțional”, 47% în zona „minim funcțional” și doar 11% în zona „funcțional”.

Însă trebuie să înțelegem că nu putem avea o educație echitabilă fără profesori bine plătiți, iar 92% dintre cadrele didactice asta consideră. Dacă în Norvegia – la ora actuală cea mai bine cotată țară europeană la capitolul Educație – salariul mediu al unui dascăl e de 3.300 euro, în România media este de 3 ori mai mică. Avem aproape 200.000 de cadre didactice care predau celor 3.4 milioane de elevi și studenți. Ca urmare a grevei din Mai 2023, în urma căreia li s-au majorat cu 25% salariile, doar 55% dintre profesori câștigă peste 1.200 euro lunar. Debutanții primesc ușor peste 600 euro.

Ce impact ar putea avea o educație solidă în țara noastră?

Germania nu este întâmplător numită „motorul” Europei. Aici, 50% dintre adulții activi profesional azi au urmat o formă de învățământ profesional și tehnic (Vocational Education & Training). Practic, unul din doi germani are o specializare tehnică.

Este evident că există o corelație pozitivă între calitatea sistemelor educaționale și nivelul dezvoltării economice al unei țări. În consecință, o țară slab dezvoltată are, în mod automat, o populație needucată. Țările dezvoltate au sisteme educaționale mai performante și, automat, o economie stabilă. Cu cât sistemul de educație este mai avansat, economia se dezvoltă mai bine, scade șomajul și crește calitatea vieții. Nu mai spunem că o educație bună influențează pozitiv calitatea guvernării și sfera socială.

De ce educația românească este pe ultimul loc în Europa?

O spun mulți angajatori: absolvenții ultimilor ani sunt posesori de diplome, nu de competențe reale. Rezultatele dezastruoase la testele PISA pe care le primesc elevii români an de an ne arată că sistemul educațional românesc este departe de a crea profesioniști care să aibă performanță economică pe termen lung.

Rata tinerilor de 15-24 ani fără loc de munca și care nici nu urmează vreo forma de educație / instruire (rata NEET) continuă să fie ridicată, România poziționându-se la loc „fruntaș” cu valoarea de 17,5% în 2022 (comparativ cu media UE de 11% și cu ținta de 9% în 2030).

Ca să ne dăm seama de ce nu ne place la școală, ar trebui să aflăm motivele chiar de la elevi. Un sondaj realizat vara aceasta de Școala9 în rândul adolescenților arată că aceștia își doresc, în primul rând, o școală sau facultate renovată și echipată corespunzător, precum și cadre didactice mai implicate, care să folosească metode de predare noi și interactive, cu mai mult accent pe partea practica, nu doar teoretică.

În plus, și-ar dori să-și aleagă ei materiile și să aibă mai multe opțiuni extracurriculare ancorate la nevoile prezentului. Evident, școli fără bullying, fără presiune pe note și cu mai mult respect reciproc.

România are cei mai mulți tineri de 18-24 de ani din UE care renunță la educație, chiar de la liceu, până la facultate, cu o rată de peste 15% comparativ cu media europeană de 10%. Ne apropiem vertiginos de momentul în care doar 2 din 10 tineri români vor mai fi studenți (față de 4 din 10 europeni). În ultimul deceniu numărul de studenți s-a înjumătățit. Practic azi avem 450.000 de studenți, cei mai mulți urmând Afaceri, Administrație, Drept, Inginerie, Industrie Prelucrătoare și Construcții.

Crește constant ponderea celor care pleacă la studii în afara țării (acum 5% dintre studenții români). De fapt, câți își doresc diploma și câți competența? Marea problemă este că aproape 4 din 10 studenți consideră că studiile superioare nu-i pregătesc pentru a avea succes la locul de muncă. Aceștia sunt cei care aleg să părăsească țara și, din păcate, cei care o fac sunt și cei mai bine pregătiți absolvenți. Iar realitatea este că exportăm tineri educați și importăm forță de muncă necalificată.

Exista, totuși, și vești bune, chiar și fără studiile de facultate

Căci atunci când sistemul educațional este racordat la cerințele reale ale pieței forței de muncă, succesul e garantat, cu beneficii pentru ambele părți.

Ultimul raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) înregistrează o bilă albă pentru România și anume că învățământul vocațional și tehnic este mai popular la noi decât în alte state membre OCDE. Respectiv, 32% dintre elevii din România cu vârsta între 15 și 19 ani sunt înscriși în învățământul secundar superior din filiera profesională (tehnologic, vocațional, profesional), spre deosebire de 24%, media înregistrată la nivelul statelor OCDE.

Asta și deoarece programele vocaționale beneficiază de o finanțare ceva mai crescută, inclusiv din partea mediului economic, comparativ cu învățământul liceal generalist. Iar aproape jumătate (47%) dintre tinerii de 25-34 de ani au obținut o calificare în învățământul vocațional sau profesional, media la nivel OCDE fiind mult mai mică (26%). În plus, raportul „Education at a Glance 2023” arată că doar 5,1% dintre acești tineri care au terminat un liceu vocațional sau o postliceală au rămas neangajați, dovedind astfel rata bună de absorbție pe piața muncii a celor calificați profesional.

De menționat că învățământul profesional în sistem dual a fost înființat în Germania și a pătruns în România pe vremea Regelui Carol. Pus în aplicare și în perioada socialistă, când se potrivea foarte bine nevoii de expansiune industrială din România, învățământul în sistem dual a început să fie neglijat începând cu anul 1995, școlile trecând de la ministere și companii la primării.

Introdus în Legea Învățământului în 2016, învățământul dual (nivel 3 de calificare) asigură o rută alternativă de educație prin parteneriatul dintre agentul economic, unitatea școlară, autoritatea locală și elev (/tutorele acestuia), pregătirea teoretică și practică desfășurându-se pe baza unui contract de muncă încheiat între agentul economic și elev.

Aceasta forma de învățământ este potrivită pentru tinerii cu vârsta de până în 26 de ani care au absolvit clasa a VIII-a. De menționat ca în primul an de studiu în învățământul dual se face 80% teorie + 20% practică, în anul doi, 40% teorie + 60% practică, în anul trei, 25% teorie + 75% practică.

Urmare a celor 2.000 de ore de practică pe care elevul le face în cei 3 ani, agentul economic își amortizează investiția în formarea acestuia încă din primii 2 ani. Nu numai că își formează angajații ideali, pregătiți atât teoretic, cât și practic, integrându-i gradual în companie și valorile acesteia, însă, agentul economic beneficiază și de facilități fiscale prin care își deduce din venitul impozabil cheltuielile cu organizarea și desfășurarea cursurilor teoretice și practice, precum și cheltuielile cu mijloacele fixe.

După examenul de certificare, elevii se pot angaja direct la operatorul economic care s-a ocupat de formarea profesională a acestora sau pot opta pentru un alt angajator. De precizat că, din punct de vedere retenție, jumătate dintre absolvenții certificați au rămas angajați în companiile cu care au semnat contractul de muncă în clasa a IX-a. Cele mai bune școli duale înregistrează o rată de retenție de peste 70%.

La nivel național, 240 de școli au clase de învățământ dual, iar 780 de școli au clase de învățământ profesional. Asta deși se vede cu ochiul liber eficiența și impactul dualului. Momentan, există școli profesionale și licee tehnologice în sistem exclusiv dual profesional în doar 28 de județe, respectiv 58 de școli în care există 400 de clase duale, acestea având 19 certificări.

În anul școlar 2023-2024 un număr de 9.034 elevi (față de 5.284 în 2021) învață în acest sistem, căruia statul roman îi acordă tot mai multă atenție, dată fiind și presiunea mediului economic, nu numai exemplele de bună practică din Europa. În toamna aceasta s-au deschis peste 3.000 de locuri în învățământul dual profesional, dintre care 800 numai în București.

Ai mai putea citi: Marcel Ciolacu face noi declarații cu privire la majorarea prețurilor. „Dacă încercăm să forțăm o creștere nejustificată, nu e nicio problemă, mărim numărul de produse din ordonanță, n-am nicio reținere”