Acest tren, cunoscut sub numele de trenul aerodinamic, a fost un simbol al inovației din perioada interbelică și o adevărată realizare pentru industria feroviară a vremii. Performanţele îi sutn atribuite inginerului Nicolae Malaxa (1884 – 1965), unul dintre cei mai bogați oameni ai României în secolul XX, scrie bugetul.ro.
Trenul a fost produs de faimoasele Uzine Malaxa, fiind descrie de presa vremii ca un adevărat „avion pe șine”. Automotoarele rapide au fost fabricate din oțel special, sudat și aveau conducere la ambele capete, iar vagoanele susţineau până la 80 de tone. Trenul avea 134 de locuri, iar motoarele de 500 CP erau acţionate cu motorină şi funcţionau simultan.
În 1937, trenul circula pe ruta București – Constanța cu o viteză medie de 110 km/h, parcurgând distanța de aproximativ 225 de kilometri în doar două ore și jumătate. În ciuda vitezei mari, călătoriile erau extrem de confortabile. Datorită designului special, vagoanele erau unite într-un singur corp continuu, iar unghiurile rotunjite și carapacea din tablă protejau trenul de orice zguduituri sau vibrații.
„Viteza lor maximă e de 120 de kilometri pe oră, iar cea comercială de 100 km. Sunt vopsite în alb. Călătorii acestor trenuri vor plăti biletul întreg, orice gratuităţi, chiar ale miniştrilor, fiind desfiinţate”, nota publicația Argus în 1937.
De asemenea, Adevărul scria atunci: „Locomotiva este acoperită cu o carapace de tablă, roţile şi bielele sunt mascate, coşul abia se vede (în cazul când locomotiva nu e electrică), toate unghiurile sunt rotunjite, vagoanele sunt unite între ele prin table spre a forma un singur corp de penetraţie în aer, iar ultimul vagon este profilat pentru a evita zguduiturile. Pe linia Paris-Dijon aerodinamicul atinge iuţeli de 150 de kilometri pe oră. Aceiaşi iuţeală va fi atinsă desigur pe liniile: Bucureşti-Constanţa şi Bucureşti-Braşov în vara 1938, după primul an de experienţă”.
Citeşte şi: Ce probleme poţi avea dacă arunci bonul fiscal. De ce este bine să îl păstrezi în 2025
Nicolae Malaxa a fost un adevărat titan al industriei românești interbelice. Fondatorul Uzinei de Locomotive Malaxa din București, acesta a contribuit la dezvoltarea unor echipamente feroviare și militare care au pus România pe hartă în domeniul tehnologic. În plus, a fost și administrator al unor uzine cheie, cum ar fi Astra Arad și uzinele metalurgice din Copșa Mică. Alături de fabrica de armament și muniții din Tohanul Vechi (Zărnești, Brașov), avea peste 12.000 de angajați la sfârșitul anilor ’30.